Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru BUZA
Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 62 pentru BUZA.
MAXÍLĂ , maxile , s . f . Fiecare din cele două plăci chitinoase de la gura insectelor , a unor viermi și a unor moluște , așezate deasupra buzei
... zburătoare , căreia nu i se cunoaște numele . 2. ( Înv . și pop . ) Albină . II. P . anal . 1. ( La oameni ) Smoc de păr lăsat să crească sub buză inferioară . 2. ( Reg . ) Cavitate înnegrită pe care o prezintă dinții calului , după care i se poate aprecia vârsta . 3. ( Pop . ) Vână neagră la rădăcina nasului ...
MUSTÁȚĂ , mustăți , s . f . I. 1. Părul care crește deasupra buzei superioare la bărbați . 2. Fiecare dintre antenele insectelor și ale crustaceelor . II. P . anal . 1. ( La pl . ) Fire lungi și subțiri care cresc pe spicul cerealelor . 2. ( Pop . ; la pl . ) Mătasea porumbului . 3. ( Pop . ; la pl . ) Rădăcinile adventive ale porumbului , cepei , viței de vie etc . 4. ( La pl . ) Fire de sârmă întrebuințate în construcții pentru susținerea structurii sau a tavanelor false ; vergele de oțel care rămân la exterior după turnarea unei piese de beton . [ Var . : ( pop . ) mustéață s .
NEROTUNJÍT , - Ă , nerotunjiți , - te , adj . 1. Care nu este rotunjit . 2. ( Despre vocale ) Care se pronunță fără participarea buzelor . - Ne - +
OCLUZIÚNE , ocluziuni , s . f . 1. Închidere , astupare a unui orificiu , a unei conducte etc . în scopul opririi unui fluid care trece prin conducta respectivă . 2. Bulă de gaz rămasă în interiorul unei piese metalice după turnarea acesteia . 3. ( Med . ; în sintagma ) Ocluzie intestinală = boală care constă în oprirea sau întreruperea circulației materiilor fecale într - un punct oarecare al intestinului ; obstrucție intestinală , încurcătură de mațe . 4. ( Fon . ) Mișcare articulatorie care constă din închiderea canalului fonator ( prin apropierea buzelor , a limbii de palat etc . ) și care are ca rezultat întreruperea scurgerii curentului de aer . [ Pr . : - zi - u - . - Var . : oclúzie s .
PLESCĂÍ , pléscăi , vb . IV . Intranz . 1. A mânca cu zgomot ; a scoate un sunet caracteristic , desprinzând brusc buzele una de alta sau limba de cerul - gurii ( în semm de plăcere ) ; a pleoscăi . 2. A scoate un sunet caracteristic prin pocnirea sau plesnirea unui corp ( elastic ) de altul sau prin lovirea de ceva tare ; a pleoscăi . 3. ( Despre lichide , substanțe vâscoase etc . ) A se lovi sau a fi lovit de sau cu un corp tare , producând un zgomot caracteristic ; a pleoscăi . - Pleasc + suf . -
PLESCĂÍT , plescăituri , s . n . 1. Zgomot făcut de cineva cu gura când mănâncă repede și lacom ; sunet produs prin desprinderea bruscă a limbii de cerul - gurii sau a buzelor una de alta , prin care se exprimă mirarea , plăcerea , admirația . 2. Zgomot produs de un lichid sau de o substanță vâscoasă care se lovește sau care este lovită de un corp tare ; plescăire , plescăitură ; pleoscăit . 3. ( Rar )
PUFĂÍ , púfăi , vb . IV . Intranz . 1. A respira , a sufla greu și cu zgomot pe nări . 2. A fuma expulzând fumul cu mici întreruperi zgomotoase ( provocate de dezlipirea bruscă a buzelor ) . 3. ( Despre locomotive ) A evacua aburul aflat sub presiune cu întreruperi ritmice , zgomotoase . - Puf ^1 + suf . -
PUNGÍT , - Ă , pungiți , - te , adj . ( Despre gură , buze ) Strâns , țuguiat ( ca o pungă ) . - V.
RÓȘU , - IE , roșii , adj . , subst . I. Adj . 1. De culoarea sângelui . 2. Roșcat , roșcovan , arămiu . 3. De culoare rumenă aprinsă . 4. ( Despre metale ) Înroșit în foc ; incandescent . II. Adj . Fig . Comunist . III. S . n . 1. Una dintre culorile fundamentale ale spectrului luminii , situată în marginea acestuia dinspre lungimile de undă mari ; culoarea sângelui . 2. Fard de culoare roșie ( I 1 ) pentru obraz și buze ; ruj . 3. Țesătură , panglică , broderie de culoare roșie ( I 1 ) . 4. Culoarea uneia dintre cărțile de joc , în formă de inimă roșie ( I 1 ) . IV. S . m . 1. Adept al comunismului . 2. ( Înv . ; la pl . ) Corp de trupă de călăreți sau de pedestrași în vechea armată a Moldovei , compus din boierii de țară ( cu uniformă de culoare roșie ) ; ( și la sg . ) ostaș din acest corp de trupă . V. S . f . Pătlăgică roșie , v . pătlăgică . VI. S . f . ( În sintagmele ) Roșie daneză = rasă de taurine obținută în Danemarca și crescută pentru producția de lapte . Roșie de stepă = rasă de taurine bună producătoare de lapte , adaptată la condițiile de stepă . [ Var . : ( reg . ) roș , - ă adj . , s .
RUJÁ , rujez , vb . I . Refl . A - și da cu ruj pe