Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru BUZA

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 62 pentru BUZA.

BUZĂ

... unui pisc ; margine a unui șanț , a unei păduri etc . 4. Ascuțiș al unor instrumente de tăiat ; tăiș . 5. ( În sintagma ) Buză de bandaj = partea proeminentă a bandajului montat pe roțile autovehiculelor de cale ferată , care servește la menținerea și la conducerea vehiculului respectiv pe ...

 

BUZAT

... BUZÁT , - Ă , buzați , - te , adj . 1. Cu buze mari și groase . 2. Fig . Păcălit , înșelat . - Buză

 

BUZIȘOARĂ

... BUZIȘOÁRĂ , buzișoare , s . f . Diminutiv al lui buză ( 1 ) . - Buză

 

BUZOI

... BUZÓI , buzoaie , s . n . Augmentativ al lui buză ( 1 ) . - Buză

 

GURĂ

GÚRĂ , guri , s . f . I. 1. Cavitate din partea anterioară ( și inferioară ) a capului oamenilor și animalelor , prin care alimentele sunt introduse în organism ; p . restr . buzele și deschizătura dintre ele ; buze . 2. Gura ( I 1 ) considerată ca organ cu care cineva se hrănește . 3. Gura ( I 1 ) considerată ca organ al vorbirii ; cloanță . 4. Gura ( I 1 ) considerată ca organ al cântării . II. Deschizătură a unui obiect , a unei încăperi etc . , prin care intră , se introduce , se varsă , iese etc . ceva , prin care se stabilește o comunicație etc . Gura vasului . Gura cămășii . Gură de canal . Gura

 

LABIAL

LABIÁL , - Ă , labiali , - e , adj . Care aparține buzelor , privitor la buze . Mușchi

 

PUNGI

PUNGÍ , pungesc , vb . IV . Tranz . 1. ( În expr . ) A - și pungi gura ( sau buzele ) = a - și strânge și a - și țuguia buzele . 2. ( Înv . ) A obține de la cineva bani prin mijloace

 

RUJ

RUJ , rujuri , ( 1 ) s . n . 1. Produs cosmetic cu diferite nuanțe de roșu , folosit pentru a colora buzele ; roșu de buze . 2. Pastă compusă din oxid de fier și oxid de crom încorporate într - un liant , folosită în tehnica

 

ȘUIER

ȘÚIER , șuiere , s . n . 1. Zgomot caracteristic , ascuțit și puternic , pe care îl fac vântul , furtuna , vijelia ; șuierătură . 2. Zgomot ascuțit produs de anumite corpuri care se deplasează , se mișcă , se învârtesc sau spintecă aerul cu iuțeală ; șuierătură . 3. Sunet ascuțit , strident și prelung produs cu ajutorul unui instrument special ( signal , sirenă etc . ) sau prin suflarea cu putere a aerului printre buze ori printre degete ; șuierătură . 4. Sunet sau țipăt ( ascuțit ) scos de unele animale și păsări ; șuierătură . [ : Pr . : șu -

 

ȘUIERA

ȘUIERÁ , șúier , vb . Intranz . 1. ( Despre vânt , furtună , vijelie etc . ; la pers . 3 ) A produce un zgomot ascuțit și puternic ; a fluiera . 2. ( Despre unele obiecte ; la pers . 3 ) A produce un zgomot strident , scurt și intens , atunci când se deplasează , se mișcă , se învârtește sau spintecă aerul cu viteză . 3. ( Despre oameni ) A scoate un sunet ascuțit , strident și prelung , suflând cu putere aerul printre buzele întredeschise , printre degete sau cu ajutorul unui instrument special . 4. ( Despre unele animale , păsări , insecte ; la pers . 3 ) A scoate un sunet sau un țipăt ( ascuțit ) specific . [ Pr . : șu -

 

ȚIGARĂ

ȚIGÁRĂ , țigări , s . f . Sul mic făcut dintr - o hârtie foarte fină umplută cu tutun tăiat mărunt , care se aprinde la un capăt , iar din celălalt capăt ( vârât între buze ) se trage fumul în piept ; țigaretă (

 

   Următoarele >>>