Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DINTE

 Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 178 pentru DINTE.

CARIA

CARIÁ , pers . 3 cariază , vb . I. Refl . ( Despre dinți ) A face carii , a se strica . [ Pr . : - ri -

 

CARIAT

CARIÁT , - Ă , cariați , - te , adj . ( Despre dinți ) Ros , stricat , găurit de o carie . [ Pr . : - ri - at ] - V.

 

CARIE

CÁRIE , carii , s . f . 1. Leziune de natură microbiană sau chimică a dinților , a oaselor și care , prin evoluție , formează o cavitate . 2. Defect superficial al pieselor turnate , sub forma unor canale cu margini

 

CEAPRĂZUI

CEAPRĂZUÍ , ceaprăzuiesc , vb . IV . Tranz . A încovoia dinții ferăstrăului ( 1 ) pentru a realiza ceaprazul ( 2 ) . - Ceapraz + suf . -

 

CEAPRAZ

CEAPRÁZ , ceaprazuri , s . n . 1. Șiret , panglică sau ciucure de mătase sau de fir , cu care se împodobesc hainele ( militare ) , draperiile , tapițeriile etc . 2. Poziția alternativă a dinților de ferestrău într - o parte și în alta , în afara planului pânzei , pentru a face mai ușoară tăierea materialului . 3. Călcător ( III 1 ,

 

CLĂNȚĂNI

CLĂNȚĂNÍ , clănțănesc , vb . IV . Intranz . 1. ( Despre dinți ) a se ciocni unul de altul cu zgomot și în mod ritmic ( de frig , de frică etc . ) ; ( despre fălcile animalelor ) a trosni ( la vederea sau la devorarea prăzii ) . 2. A produce un zgomot caracteristic prin lovirea ritmică a unor obiecte de metal sau de sticlă . 3. Fig . ( Peior . ) A vorbi mereu ; a

 

CLĂNȚĂNIT

CLĂNȚĂNÍT , s . n . Faptul de a clănțăni ; zgomot produs prin ciocnirea ritmică a dinților , a unor obiecte de metal etc . ; clănțăneală , clănțănitură . - V.

 

CLANȚ

CLANȚ , ( 1 ) interj . , ( 2 ) clanțuri s . n . 1. Interj . ( Adesea repetat ) Cuvânt care imită sunetul produs de clanța ușii , de izbirea fălcilor sau a dinților , de țăcănitul foarfecelor , de închiderea cu zgomot a unui capac etc . 2. S . n . Cioc ; p . ext . ( glumeț și peior . ) gură . Expr . ( Înv . ) A ține clanț = a putea face față într - o dispută verbală , într - o controversă cu cineva . -

 

CLOANȚĂ

CLOÁNȚĂ , cloanțe , s . f . 1. ( Pop . ) Babă urâtă , fără dinți , rea . 2. ( Fam . , peior . ) Gură ( considerată ca organ al

 

COLȚ

... dintr - un obiect sau dintr - un loc cuprinsă între extremitățile reunite ale laturilor lui . 3. Loc îndepărtat , retras , dosnic ; refugiu , ascunziș . II. S . m . 1. Dinte al animalelor ( p . ext . și al oamenilor ) , în special caninul . 2. Fiecare dintre vârfurile lungi și ascuțite ale greblei , furcii sau ale altor instrumente asemănătoare ...

 

COLȚOS

COLȚÓS , - OÁSĂ , colțoși , - oase , adj . Cu colții ieșiți în afară ; cu dinți

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>