|
|
||
|
Vezi și:COLȚAR,
COLȚUROS,
ÎNCOLȚI,
COLȚAN,
COLȚIȘOR,
DINTE,
UNGHER,
ZĂBALĂ,
ÎNCOLȚAT,
ÎNCOLȚIT
... Mai multe din DEX...
Forme cu și fără diacritice ale cuvântului COLȚ:
COLT.
COLȚ - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. COLȚ, (I, II 4) colțuri, s.n. (II, III) colți, s.m. I. S.n. 1. Punct unde se întâlnesc muchiile unui obiect sau laturile unei figuri. * Colțul gurii = fiecare dintre cele două extremități laterale ale gurii, unde se întâlnesc buzele. ** Fiecare dintre unghiurile formate de două străzi care se întâlnesc; locul format de fiecare dintre aceste unghiuri. * Expr. Colț cu... = în unghiul format de străzile... 2. Porțiune dintr-un obiect sau dintr-un loc cuprinsă între extremitățile reunite ale laturilor lui. ** (În publicistică) Rubrică rezervată unei anumite specialități. ** Margine, extremitate. * Colț de pâine = coltuc (1); p. gener. orice bucată de pâine (tăiată de la o margine). ** Porțiune dintr-o încăpere cuprinsă între extremitățile reunite ale pereţilor. * Expr. A da din colț în colț = a recurge la tot felul de subterfugii pentru a ieși dintr-o încurcătură. A pune (un copil) la colț = a pedepsi un copil, așezându-l într-un ungher al camerei cu fața la perete. 3. Loc îndepărtat, retras, dosnic; refugiu, ascunziș. * Expr. În (sau din) toate colțurile = în (sau din) toate părțile. II. S.m. 1. Dinte al animalelor (p. ext. și al oamenilor), în special caninul. * Expr. A-și arăta colții = a manifesta o atitudine agresivă, aprigă. A (se) lua la colți = a (se) certa, a fi gata de încăierare. A avea colți (sau un colț) = a fi dârz; a fi obraznic. ** Fragment dintr-un dinte sau dintr-o măsea ruptă. 2. Fiecare dintre vârfurile lungi și ascuțite ale greblei, furcii sau ale altor instrumente asemănătoare. 3. Fiecare dintre cuiele de fier pe care le aplică cineva pe talpa încălțămintei de iarnă ca să nu alunece pe gheață; țintă. 4. Vârf ascuțit și proeminent de stâncă, de gheață etc. 5. Vârful plantelor, în special al ierbii, la începutul dezvoltării lor, când încolțesc. 6. Compus: colții-babei = plantă erbacee târâtoare cu frunze penate, cu flori galbene și cu fructe țepoase (Tribulus terrestris). III. S.m. 1. Fiecare dintre tăieturile de formă aproximativ triunghiulară făcute pe marginea unei stofe; dantelă împletită în această formă. 2. Șuviță de păr ondulată trasă pe frunte sau pe tâmple. - Din bg. kolec, scr. kolac.Sursa : DEX '98 COLȚ s. 1. cotlon, ungher, unghi, (reg.) corn, cot, (Olt. și Transilv.) ungheț. (Într-un colț al odăii.) 2. v. extremitate. 3. colțul gurii v. comisură. 4. v. canin. 5. v. dinte. 6. dinte, măsea. (Colț la grapă.) 7. dinte, zimț. (Colț al ferăstrăului.) 8. țintă, (reg.) cui. (Colț pe talpa încălțămintei.) 9. (BOT.) colțul-babei (Tribulus terrestris) = (reg.) păducheriță, păducherniță, păduchele-calului, păduchele-elefantului.Sursa : sinonime colț (dinte) s. m., pl. colțiSursa : ortografic colț (unghi, extremitate) s. n., pl. cólțuriSursa : ortografic COLȚ^2 \~i m. 1) Dinte cu vârf ascuțit, situat între dinții incisivi și măsele; dinte canin. \~i de morsă. \~i de elefant. * A-și arăta \~ii a-și da pe față firea agresivă. A fi la \~i cu cineva a trăi rău cu cineva; a nu se putea înțelege. 2) Bucată rămasă dintr-un dinte rupt. 3) Fiecare dintre piesele în formă de cui ale unei unelte agricole; dinte. \~i de greblă. \~ de furcă. 4) Cui cu gămălia mare și crestată, care se aplică pe talpa încălțămintei de sport sau de iarnă pentru a împiedica alunecarea. 5) Vârful unei plante, mai ales al ierbii, când răsare din pământ. * A da (sau a scoate, a prinde) \~i a încolți. 6) Proeminență cu vârf ascuțit. \~ de stâncă. 7) Fiecare dintre tăieturile triunghiulare făcute pe marginea unei stofe; zimț. 8): Floare-de-\~ mică plantă erbacee, cu frunze albicioase, pufoase și ascuțite, care crește pe crestele stâncoase ale munților; floarea-doamnei; albumeală; edelvais. /Sursa : NODEX COLȚ^1 \~uri n. 1) Loc unde se întâlnesc două laturi sau două muchii ale unui obiect. \~ul mesei. \~ul batistei. * \~ul gurii fiecare din cele două extremități ale gurii unde se întâlnesc buzele. \~ de pâine bucata de la margine a unei pâini; călcâi. \~ de stradă unghi format de două străzi care se întretaie. 2) Parte a unei încăperi, unde se unesc doi pereţi alăturați; ungher. * A da din \~ în \~a face eforturi disperate pentru a scăpa de ceva. 3) (în publicistică) Rubrică rezervată unei anumite specialități. \~ satiric. 4) Loc, departe de ochii lumii, care serveşte drept refugiu pentru cineva. * \~ de țară loc retras. În (sau din) toate \~urile (lumii) în (sau din) toate părțile; (de) pretutindeni. La \~ de țară și la mijloc de masă într-un loc ferit, dar avantajos. 5) Broboadă subțire în formă de triunghi. /Sursa : NODEX colț (-ți), s.m. - 1. Dinte, canin. - 2. Canin de mistreț sau de elefant. - 3. În general, vîrf, proeminență a unui obiect. - 4. Zimț de ferăstrău. - 5. Fiecare din vîrfurile ascuțite ale greblei. - 7. Extremități ale tăișului securii. - 8. Știft, bolț, bulon. - 9. Cui, țintă care împiedică alunecarea pe gheață. - 10. Cîrlig, scoabă. - 11. Vîrf, țanc, stîncă ascuțită. - 12. Crestătură, semn. - 13. Zuluf, cîrlionț. - 14. Mugure, vlăstar. - 15. Germen, embrion. - 16. Boboc, mugure. - 17. Loc format de două străzi care se întîlnesc, unghi. - 18. La pîine, capăt, extremitate. - 19. Intersecție, răscruce. - 20. Extremitățile laterale ale gurii (unde se întîlnesc buzele). Sl. kol?c?, de la klati, kolj? "a înțepa" (Cihac, II, 70; Conev 50; DAR); cf. bg. kolec "țăruș", sb. kolac "țăruș", rut. kolec? "germen", pol. kolec "ghimpe". - Der. colțui, s.m. pl. (broderie în formă de triunghi, la cămașă); colțișor, s.n. (ungher; ornament triunghiular; buclă, cîrlionț; plantă, Dentaria bulbifera); colțoi, s.m. (colțui); colțăriș, s.n. (stîncărie); colțos (var. colțat), adj. (cu dinții canini mari; trufaș, înfumurat, mîndru; certăreț, scandalagiu); colțuros, adj. (stîncos; aspru; colțat, ascuțit); colțurat, adj. (colțuros, rar); colță, s.f. (Trans. de Sud, agrafă de păr), cu toată incertitudinea DAR care nu crede că este vorba de un der. de la colț, datorită lipsei diftongării; colțan, s.m. (persoană sau animal cu dinții canini mari; libarcă; gîndac; castană de apă, Trapa natans; vîrf, țanc); colțan, s.m. (gogoașă de stejar); colțar, s.m. (bîrnă ce formează unghi sau colț exterior; dinte canin; Trapa natans; colț de stradă; poliță, masă ori canapea așezate în colțul camerei; zgardă cu ghimpi, pentru cîinii de pază; darac, dărăcitor; bocanc cu ținte pentru alpiniști); colțar, s.n. (echer; culegător, culegar; piesă a războiului de țesut; gogoașă de stejar); cloțan, s.m. (stîncă; țanc), metateză a lui colțan; încolți, vb. (a înfige dinții, a mușca; a hăitui; a germina; a înmuguri).Sursa : etimologic Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru COLȚRezultatele 1 - 10 din aproximativ 362 pentru COLȚ. Cincinat Pavelescu - Două epigrame ... Fabriciu, însă, veghea. Și pe când un prieten distins și bun vorbitor termina o cuvântare cu miez ce se sfârșea în madrigal, deodată dintr-un colț al mesei, sombru, în fracul lui cu vesta prea deschisă și cu cravata neagră, ca să pară mai de circumstanță, se înălța silueta amenințătoare a ... ... întrebat de cel ce lovise. Era vecinul, un moșneag. Am trecut alături. Într-o odaie joasă, pe pat, lângă un străjer, sta dânsul. Într-un colț, în picioare, un om voinic fecioru-său; iar lângă cuptor, bătrâna nevastă-sa. Când am intrat, moșneagul s-a sculat în picioare. M ... Ceilalți rămăseseră încremeniți... L-am arestat. Mai înainte de a-l ridica, mi-a cerut voie să se ducă într-un colț. Acolo și-a scos cizmele cu creți, de și-a pus o pereche ruptă de opinci. Și-a lăsat ... Ion Luca Caragiale - Caut casă... Ion Luca Caragiale - Caut casă... Caut casă... de Ion Luca Caragiale Caut casă cu chirie, caut și nu găsesc. E absurd ce se petrece la noi, în București! în fiecare an, se clădesc sute de binale, acareturi peste acareturi, și, în loc să scază, chiriile cresc. Și ce construcții! tot cum nu-mi convin mie. — Aide-nainte! strig eu samsarului, care mă poartă de azi-dimineață. Înainte, jidove rătăcitor! — A! iată încă una... Asta e a douasprecea astăzi. — S-o vedem și p-asta. E tăcută parcă numai și numai să fie admirată de dinafară. Firește că în pragul iernei nu caut o casă cu chirie pentru a o admira din curte — adică din uliță, fiindcă n-are curte. Pe dinafară, șease ferestre mari, ciubuce și ornamente monumentale. Înăuntru, trei chichinețe, din cari una n-are lumină decât de la ușa coridorului, ce duce la atenanțe — cocoana, stăpâna casei, zice: independențe. Independențele! Deschid usa să le văz și repede o-nchid, la loc; m-a-necat! E foarte cald în odăițe — o căldură năbușitoare. — Dar — întreb — a fost cineva bolnav ... ... de două ori salvator! Dacă nu-l apuca în brațe, cine știe ce se-ntâmpla cu cocoana Lucsița, cum e corpolentă și robustă! Într-un colț, e puțintică umbră. Acolo îl atrage ea pe salvatorul ei și bea una după alta două litre de bragă. Braga este, ca băutură, foarte răcoritoare ... Ion Luca Caragiale - Mici economii... Ion Luca Caragiale - Mici economii... Mici economii... de Ion Luca Caragiale În ajunul lui sf. Dumitru, amicul meu Iancu Verigopolu stă înfipt în colțul otelului Continental, privind la trecători. Ne salutăm și intrăm în vorbă. Are frumos caracter amicul meu Verigopolu: totdeuna egal, fără a se lăsa alterat măcar de orice împrejurare; și mărturisesc drept că nu-l pot admira îndestul pentru aceasta. Dumneata, bunioară, ori eu, sau un altul, n-am fi în stare să ne înfigem în colțul otelului Continental pentru a privi la mișcarea de pe stradă, cu sângele rece al unei persoane absolut lipsite de grija zilei de mâne — în ce momente?... în ajunul lui sf. Dumitru... și când?... când am ști bine că a doua zi trebuie să părăsim casa unde am locuit, fără să știm de loc unde o fi casa-n care avem să ne transportăm calabalâcul. Dar pavajul de piatră rece ni s-ar părea desigur mai fierbinte decât smoala clocotită! ne-ar arde tălpile! am alerga nebunește, și nu ne-am putea astâmpăra până când nu am ști tot așa de bine unde vom ajunge mâne cu troacele noastre, pe cât știm de ... Emil Gârleanu - Sineturile conului Gheorghieș Emil Gârleanu - Sineturile conului Gheorghieş Sineturile conului Gheorghieș de Emil Gârleanu În odaia mică, bine încălzită de focul care pâlpâie în soba cu stâlpi zugrăviți, vălmășagul furtunii dinafară răzbate, uneori, în chiuituri puternice, prin hogeag. Crengile desfrunzite ale copacilor de lângă ferestre bat cu neastâmpăr în geamuri. Perdeaua de creton portocaliu tresaltă, când mai tare, când mai încet, după cum vântul pătrunde, mai blând sau mai furios, pe crăpătura de sus, dintre cercevele, uitată, se vede, neastupată, de către cucoana Ruxanda Hrașcu, soția conului Gheorghieș Hrașcu, proprietarul acestei case mici, vesele și curate. Din jilțul de lângă sobă, coana Ruxanda nu-și poate da cu mintea cum de-a putut lăsa, neastupată, crăpătura de la fereastră: sare repede, cotrobăiește prin niște saltare, scoate o bucată de vată, ia un cuțit și se suie, sprintenă, pe prichiciul ferestrei. Cu limba cuțitului îndeasă bine vata în crăpătura dintre cercevele și așteaptă să vadă de se mai mișcă perdeaua. Dar vântul nu mai are pe unde pătrunde. — Iar te-ai cucuiet pe ferestre, omule, ai să cazi, nu altceva. Conul Gheorghieș dă la o parte, de pe brațe, bisacteaua cu sineturi, se coboară, cam greoi, de pe divanul în ... Ion Luca Caragiale - Grand H%C3%B4tel "Victoria Română" ... bine ce se petrece peste drum. În catenea, un individ, aplecat cu pieptul pe biliard, citește o gazetă deschisă mare pe postavul verde; într-un colț, doarme altul cu capul pe masă. Dincolo, în birt, sunt două femei și doi tineri; beau și râd; lângă ei pe o lavița, cântă doi ... s-a stins; dar mai sus de foișor, arde clipind în cadență steaua dimineței - se face ziuă... E o grămădire dinaintea birtului din colț... Precupeți, care merg cu coșurile încărcate la piață... Ce să fie?... O femeie numa-n cămașă, cu picioarele goale, cu părul desprins, ține strâns de ... Ștefan Octavian Iosif - Furtuna (Ștefan Octavian Iosif) ... stau ca pe foc ! E timpul numai bun de joc Și bun de ștrengărie... Grivei, tovarășul meu drag, Nerăbdător așteaptă-n prag S-azvîrl în colț ghiozdanul... I-e dor ca s-o pornim haihui : Mă dau mai bine-n partea lui, Că nu e mai tot anul ! O șterg de ... se descarcă ! Zic Tatăl nostru , și Grivei Se uită țintă-n ochii mei : Și el se roagă parcă... Dar iată ! cît ne-am închinat, Un colț de cer s-a luminat, Și codru-i plin de soare... Ieșim voioși la cîmp deschis Și-mi pare că a fost ... Alecu Donici - Lupul şi cucul Lupul și cucul de Alecu Donici — Rămâi sănătos, vecine! Au zis lupul către cuc. Aceste țări de rău pline Le părăsesc și mă duc. Nu mai pot trăi aice, De om, câine, prigonit. În Arcadia, ferice! Este codru de trăit. Unde aurita vreme Împărățește deplin, Unde lupul nu se teme De năpăstile ce-i vin. Acolo nu sunt războaie, Toți în pace viețuiesc: Omul este blând ca oaie, Iar câinii nici hămăiesc. — Cale bună, măi vecine! Dar te rog, să-mi spui curat: Năravul nu-ți iei cu tine? Și colții ai lepădat? — Să-i lepăd? Da' cum se poate? — Apoi ține minte, frate, Că la viitoarea iarnă Ai să rămâi fără blană. Și așa s-au întâmplat, Precum cucul i-au cântat. Între oameni iar sunt unii Cu colți de lup înzestrați: Ori în care parte-a lumii, Ei vor fi tot ne- Alecu Russo - Palatul lui Duca-vodă ... un cuptor de pitărie; nivelul ei e mai ridicat decât acel al tindei. În stânga se vede o cameră boltită, tupilată, întunecoasă, în al cărei colț, de-a stânga, se arată o gaură prin care de-abia încape omul, pentru ca să intre în o altă cameră, asemenea întocmai ... Alexei Mateevici - Deasupra Târgului Bârlad ... O, Doamne, unde-i mântuirea? Străinii ne-au mâncat sudoarea, Iar noi ne chinuim flămânzi. Pământul, ce ne-a fost ca floarea, Din colț în colț tu îl aprinzi. Afurisirea cadă, Sfinte, Judecătorule Părinte, Pe cei ce țara ne-au vândut Și robi năvalei ne-au făcut. Dar milă fie-ți ... Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru COLȚRezultatele 1 - 10 din aproximativ 69 pentru COLȚ. ... 6 ) s . m . 1. S . n . Poliță așezată în colțul dintre doi pereți ai unei camere ; dulăpior în formă de prismă triunghiulară , așezat într - un colț al camerei . 2. S . n . ( Reg . ) Sobă de cărămidă , cu coloane , instalată în colțul unei camere . 3. S . n . Piesă metalică sau din lemn , cu ... cuie lungi și ascuțite , care se atașează la bocanci , cu ajutorul unor curele , pentru a împiedica alunecarea pe stânci , pe gheață , pe bușteni . - Colț ... pietre , bolovani etc . ) Care are unul sau mai multe colțuri ; plin de colțuri . 2. Fig . ( Despre fața oamenilor ) Cu trăsături proeminente ; osos . - Colțuri ( pl . lui colț ... ÎNCOLȚÍ , încolțesc , vb . IV . I. Intranz . ( Despre plante ; la pers . 3 ) A da colț ... COLȚÁN , colțani , s . m . ( Rar ) Colț mare de stâncă ; loc inaccesibil . - Colț ... COLȚIȘÓR , colțișoare , ( 1 ) s . n . , colțișori , ( 2 ) s . m . 1. S . n . Diminutiv al lui colț ; colțuleț . 2. S . m . Plantă erbacee din familia cruciferelor , cu frunze alterne , cu flori albe sau roșietice , răspândită prin păduri umbroase ( Dentaria bulbifera ) . - Colț ... de pe marginea unor unelte sau piese de mașină ; fiecare dintre colții pieptenului , ai greblei , ai grapei etc . 3. Înălțime stâncoasă , izolată , cu pereții abrupți ; colț ... UNGHÉR , unghere , s . n . 1. Porțiune dintr - o încăpere cuprinsă între extremitățile reunite a doi pereți alăturați ; colț . 2. ( Pop . ) Dulap triunghiular care se așază pe colț ZĂBÁLĂ , zăbale , s . f . 1. Parte a căpăstrului constând dintr - o bară subțire de metal cu două brațe , prevăzute cu câte un inel mare , care se introduce în gura calului înapoia ultimilor incisivi pentru a - l struni și a - l conduce . 2. Bubuliță albicioasă molipsitoare , care apare la oameni în colțurile gurii și la vite pe buze ; zăbăluță . 3. ( La pl . ) Bale . 4. ( La pl . ) Colțurile cărnoase ale ciocului unor pui de ... ÎNCOLȚÁT , - Ă , încolțați , - te , adj . ( Reg . ) Colțuros . - În + colț ÎNCOLȚÍT^2 , - Ă , încolțiți , - te , adj . 1. ( Despre plante ) Răsărit ^2 , germinat . 2. Mușcat , prins cu colții . ÎNCOLȚÍT^1 s . n . Faptul de a încolți ; încolțire . - V. Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române... |
||