Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru JUDECAT
Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 135 pentru JUDECAT.
COMPETÉNT , - Ă , competenți , - te , adj . 1. Care este bine informat într - un anumit domeniu ; care este capabil , care este în măsură să judece un anumit lucru . 2. Care are atribuția , căderea , autoritatea legală să facă ceva ; îndreptățit . [ Var . : ( înv . ) competínte
COMPLÉT^2 , - Ă , compleți , - te , ( 1 ) adj . , completuri , ( 2 , 3 ) s . n . , ( 4 ) adv . 1. Adj . Care conține tot ceea ce trebuie ; căruia nu - i lipsește nici una dintre părțile constitutive ; întreg , desăvârșit , deplin , împlinit . 2. S . n . ( În sintagma ) Complet de judecată = colectiv alcătuit din numărul legal de judecători și asesori care iau parte la soluționarea unui litigiu . 3. S . n . Costum de haine ; obiect de îmbrăcăminte compus din două ( sau mai multe ) piese asortate . 4. Adv . În întregime , cu desăvârșire . [ Var . : compléct , - ă adj . ] COMPLÉT^1 , completuri , s . n . ( Franțuzism ieșit din uz ) Bal popular ; local de dans ( în cartierele periferice ale unui oraș ) . - Probabil din cuplet ( confundat , prin etimologie populară , cu complet ^
CONCLÚZIE , concluzii , s . f . 1. Încheiere a unui șir de judecăți ; gândire dedusă dintr - o serie de argumente sau constatări . 2. Ultima parte a unei expuneri sau a unei opere , care cuprinde rezultatele finale . 3. ( Mat . ) Judecată care confirmă datele unei teoreme pe baza demonstrației . 4. ( Jur . ; la pl . ) Expunerile părților și ale procurorului într - un
CONDAMNÁRE , condamnări , s . f . Faptul de a condamna . 1. Obligație impusă unei persoane , prin judecată , de a da , de a face sau de a nu face ceva . 2. Dezaprobare severă ; blam . - V.
... CONJECTURÁ , conjecturez , vb . I . Tranz . A judeca
CONJECTURÁRE , conjecturări , s . f . Acțiunea de a conjectura și rezultatul ei ; judecată făcută după aparențe . - V.
CONSILIÉR , consilieri , s . m . 1. Sfătuitor , sfetnic . 2. Grad în ierarhia unor funcții ; persoană care deține acest grad . 3. ( Înv . ) Membru al unei înalte instanțe de judecată sau de verificare . [ Pr . : - li -
CONTUMACÍE s . f . Absență nejustificată de la judecată a
CONVERSIÚNE , conversiuni , s . f . 1. Schimbare a condițiilor unui împrumut . 2. Preschimbare a unei valori de natură economică în alta . 3. ( Log . , în sintagma ) Conversiunea judecăților = operație de inversare a funcțiunii subiectului și predicatului în judecată , păstrându - se calitatea judecății . 4. ( Chim . ) Mărime care exprimă transformarea substanțelor inițiale dintr - o reacție chimică în unitatea de timp , exprimată de obicei în procente pe unitate de
CRÉIER , creieri , s . m . 1. Partea cea mai importantă a sistemului nervos central la animale , organ al gândirii și al conștiinței la om , situat în cutia craniană și compus din trunchiul cerebral , creierul mic și emisferele cerebrale . 2. Fig . Minte , inteligență , judecată . 3. ( În expr . ) Creierii ( sau creierul ) munților = locurile cele mai înalte și mai greu accesibile ale munților . [ Var . : ( înv . ) críer s .
CRIMINÁL^1 , criminaluri , s . n . ( Înv . ) Judecătorie , tribunal care judecă crimele ; p . ext . pușcărie , închisoare . CRIMINÁL^2 , - Ă , criminali , - e , adj . , s . m . și f . 1. Adj . Care conține o intenție nelegiuită , care constituie o crimă , referitor la crimă ; rău , dăunător . 2. S . m . și f . Persoană care a săvârșit o crimă ; criminalist ^