Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SEAMA
Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 106 pentru SEAMA.
ESTÍMĂ , estime , s . f . Determinare a punctului în care se află o navă pe glob , ținând seama numai de drumul și de viteza
... EUHEMERÍSM s . n . Doctrina lui Euhemeros ( sec . IV - III î . Hr . ) , potrivit căreia zeii nu sunt decât oameni de seamă
... amănunțită și sistematică , expusă oral sau scris , a unor fapte , a unei situații , a unor idei etc . ; dare de seamă
... sulfului . 4. Extremitatea caracterelor tipografice care poartă semnul grafic ce urmează a fi imprimat . III. Fig . Partea cea mai aleasă , cea mai de seamă
... dinainte a capului , imediat deasupra ochilor . 2. Cap ; față , chip . 3. Fig . ( Adesea articulat ) Tot ce e mai bun , mai ales , mai de seamă
GÂNDÍ , gândesc , vb . IV . 1. Intranz . și refl . A - și forma o idee despre un lucru , a pătrunde ceva cu mintea ; a reflecta , a medita , a cugeta , a chibzui la ceva . 2. Refl . și intranz . A se îngriji , a - i păsa de ceva sau de cineva . 3. Tranz . și intranz . A - i trece cuiva prin minte ( că . . . ) ; a crede , a socoti ( că . . . ) . 4. Tranz . și refl . A lua în considerare ( că . . . ) , a - și da seama ( că . . . ) . 5. Refl . A intenționa (
... o părere sau se dezaprobă o comportare ; aș ! Haide - haide sau haide - hai , se spune când mustrăm cu indulgență pe cineva care nu ia în seamă
... ști , a nu cunoaște ceva . 2. A neglija în mod voit ceva sau pe cineva , a nu lua în seamă
... IGNORÁT , - Ă , ignorați , - te , adj . 1. Care nu este cunoscut . 2. Care nu este luat în seamă
INCONȘTIÉNȚĂ s . f . 1. Lipsă sau pierdere a cunoștinței , care apare în diferite boli neuropsihice . 2. Lipsa unei atitudini conștiente , raționale fată de realitatea înconjurătoare ; stare sufletească în care omul nu - și dă seama de actele sale . [ Pr . : - ști -
INCONȘTIÉNT , - Ă , inconștienți , - te , adj . , s . n . I. Adj . 1. Care nu este conștient , care nu știe ce face , care și - a pierdut cunoștința ( ca urmare a unei stări patologice ) . 2. ( Adesea adverbial ) Care nu are o atitudine conștientă față de realitatea înconjurătoare ; fără minte , fără judecată . II. S . n . Activitate psihică a omului de care el nu - și dă seama , totalitate a fenomenelor psihice care scapă conștiinței . [ Pr . : - ști -