Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SEMN

 Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 238 pentru SEMN.

ÎNCHINĂTOR

ÎNCHINĂTÓR , - OÁRE , închinători , - oare , s . m . și f . Persoană care se roagă , se închină , își face semnul crucii ; p . ext .

 

ÎNCORONAT

ÎNCORONÁT , - Ă , încoronați , - te , adj . Care are coroană , cu coroană ; învestit cu semnele domniei . V.

 

ÎNCRUNTA

... ÎNCRUNTÁ , încrúnt , vb . I . 1. Refl . și tranz . A apropia sprâncenele sau a face cute între sprâncene ori pe frunte ( în semn de nemulțumire , de mânie , de îngrijorare etc . ) ; a privi aspru . 2. Refl . ( Înv . ) A se umple de sânge ; a se ...

 

ÎNCUNUNA

... ÎNCUNUNÁ , încununez , vb . I . Tranz . 1. A așeza o cunună pe capul cuiva în semn de omagiu , de înălțare la o demnitate etc . , a încorona ; p . ext . a așeza un obiect deasupra altuia în chip de ...

 

ÎNFIERAT

ÎNFIERÁT^2 , - Ă , înfierați , - te , adj . 1. ( Despre animale ) Însemnat cu fierul roșu ; ( despre semne ) aplicat cu fierul roșu . 2. Fig . Osândit în public ; stigmatizat . 3. ( Pop . ) Îmbrăcat în fier ; ferecat . - ÎNFIERÁT^1 s . n . Înfierare . - V.

 

ÎNSEMN

... ÎNSÉMN , însemne , s . n . ( Rar ) Semn

 

ÎNSEMNAT

... ÎNSEMNÁT , - Ă , însemnați , - te , adj . 1. Care poartă un semn

 

ȘAPCĂ

ȘAPCĂ , șepci , s . f . Acoperământ de cap ( pentru bărbați ) confecționat din pânză , piele sau postav , cu o calotă rotundă sau plată și prevăzut cu cozoroc , purtat , în general , de militari , elevi , muncitori etc . și având uneori semnele distinctive corespunzătoare

 

ȚEL

... țeluri , s . n . 1. Punct , loc la care cineva vrea să ajungă ; p . ext . obiectiv către care tinde cineva , punct final ; scop . 2. ( Înv . ) Punct , semn

 

ȚIMIR

... ȚIMÍR , țimire , s . n . 1. ( Înv . și reg . ) Emblemă care servește drept semn distinctiv al unei familii nobile , al unui oraș , al unei corporații sau membrilor ei , unei țări etc . 2. Denumire dată în evul mediu , în țările ...

 

ȚINTĂ

ȚÍNTĂ , ținte , s . f . I. 1. Cui scurt de metal cu floarea de forme și mărimi diferite , folosit de cizmari , curelari , tapițeri etc . 2. ( Despre porumb ; în loc . adj . ) În ținte = cu boabele destul de dezvoltate pentru a fi bun de mâncat ; aproape copt . 3. Fig . Mică pată albă pe fruntea cailor și a vitelor ; stea , steluță . II. 1. Semnul sau locul în care se ochește cu o armă de foc sau cu o săgeată ; p . ext . ochire , țintire . 2. Locul către care tinde să ajungă cineva . 3. Scop final , țel ,

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>