Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru UZAT
Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 67 pentru UZAT.
PINGEÁ , pingele , s . f . Bucată de talpă folosită pentru a înlocui partea anterioară a tălpilor uzate ( uneori și tocurile ) ; p . ext . partea anterioară a tălpii încălțămintei , pe care se calcă . [ Var . : pingícă s .
PINGELÍ , pingelesc , vb . IV . Tranz . A pune sau a face să pună pingele la o încălțăminte ( uzată ) ; a
... 1. ( Pop . ) A face ca un obiect ( de îmbrăcăminte ) să - și piardă aspectul și coloritul inițial ; a murdări , a uza , a degrada , a strica ( prin întrebuințare îndelungată ) . 2. ( Înv . și reg . ) A bârfi , a ponegri , a ...
PONOSÍT , - Ă , ponosiți , - te , adj . ( Pop . ; mai ales despre obiecte de îmbrăcăminte ) Care și - a pierdut aspectul și culoarea inițială ; deteriorat , stricat , uzat ( prin întrebuințare îndelungată ) ; învechit ; sărăcăcios . - V.
PURTÁBIL , - Ă , purtabili , - e , adj . ( Fam . ; despre obiecte de îmbrăcăminte ) Care este comod de purtat , care nu se murdărește și nu se uzează ușor ;
PURTÁT^2 , - Ă , purtați , - te , adj . , s . f . art . 1. Adj . ( Despre îmbrăcăminte ) Uzat , vechi . 2. Adj . ( Despre oameni ) Umblat ( prin lume ) ; cu experiență . 3. S . f . art . Numele unui dans popular din Ardeal ; melodie după care se executa acest dans . - V. purta . PURTÁT^1 s . n . 1. ( Pop . ) Fel , mod de a se îmbrăca ; port . 2. Utilizare , întrebuințare . 3. Conduită , purtare ,
RĂBLĂRÍT , - Ă , răblăriți , - te , adj . ( Fam . ) Uzat ,
RĂU , REA , răi , rele , adj . , s . n . , adv . I. Adj . Care are însușiri negative ; lipsit de calități pozitive . 1. ( Adesea substantivat ) Care face , în mod obișnuit , neplăceri altora . 2. Care nu - și îndeplinește îndatoririle morale și sociale legate de o anumită circumstanță , care nu e potrivit unui anumit lucru , unei anumite situații ; necorespunzător , nepotrivit . 3. Neconform cu regulile moralei ; în dezacord cu opinia publică . 4. ( Despre viață , trai etc . ) Neliniștit , apăsător , chinuit . 5. ( Despre vești ) Care anunță un necaz , o supărare ; neplăcut . II. Adj . Care nu are calitățile proprii destinației , menirii , rolului său . 1. Care nu este apt ( pentru ceva ) , care nu e corespunzător unui anumit scop , unei anumite întrebuințări ; care prezintă unele defecte , unele imperfecțiuni . 2. ( Despre organele corpului ) Care nu funcționează normal ; bolnav ; ( despre funcții fiziologice ) care nu se desfășoară normal . 3. ( Despre îmbrăcăminte și încălțăminte ) Uzat , rupt , stricat . 4. ( Despre băuturi ) Neplăcut la gust , prost pregătit . 5. ( Despre bani ) Care nu are curs , ieșit din circulație ; fals . III. Adj . ( Despre meseriași , artiști etc . ) Neîndemânatic , incapabil , nepriceput . IV. Adj . 1. Nesatisfăcător ; dăunător . 2. ( Despre vreme ) Urât ; nefavorabil . 3. ( În superstiții ) Prevestitor de rele ; nefast , nenorocos . V. Adv . 1. Așa cum nu trebuie ; nepotrivit , greșit , cu defecte . 2. ...
RÁBLĂ , rable , s . f . ( Fam . și depr . ) 1. Lucru vechi , uzat sau de calitate proastă ; vechitură . 2. Animal bătrân și slab ; gloabă . 3. Om îmbătrânit și sleit de puteri ,
... RABLAGÍ , rablagesc , vb . IV . Refl . ( Fam . ; despre obiecte ) A se învechi , a se uza , a se deteriora ( prin întrebuințare îndelungată ) ; ( despre ființe ) a - și pierde puterile , vigoarea , sănătatea ; a se ramoli . [ Var . : răblăgí ...
RABLAGÍT , - Ă , rablagiți , - te , adj . ( Fam . ; despre obiecte ) Învechit , uzat , deteriorat ; ( despre ființe ) slăbit de puteri , cu sănătatea zdruncinată ; ramolit . [ Var . : răblăgít , - ă , adj . ] - V.