Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru AU
Rezultatele 401 - 410 din aproximativ 1325 pentru AU.
CONSTELÁȚIE , constelații , s . f . Grupare aparentă de stele în aceeași regiune a cerului , având o configurație specifică , stabilă pe o perioadă lungă de
... CONSTIPÁ , constíp , vb . I . Tranz . și refl . A produce sau a avea
... refl . A ( se ) alcătui , a ( se ) forma , a ( se ) înființa , a ( se ) organiza . 2. Tranz . A avea valoare de . . . , a fi considerat ca . . . ; a reprezenta . 3. Refl . ( Jur . ; în expr . ) A se constitui parte civilă = a ...
... a da ( cuiva ) lămuriri asupra faptelor sau intențiilor sale ; a se justifica . A ține cont ( de ceva ) = a avea în vedere , a lua în considerare . Pe cont propriu = pe propria răspundere , în mod independent . În contul ( cuiva sau a ceva ...
... sau pe ceva , a spera în ajutorul cuiva sau a ceva . 2. A reprezenta o valoare , a avea
... CONTEMPERÁȚIE , contemperații , s . f . Impuls presupus a - și avea
CONTINGÉNT , contingente , s . n . , adj . I. 1. S . n . Totalitatea cetățenilor născuți în același an și luați în evidența comisariatelor militare ; p . ext . anul recrutării ; leat . 2. Grup de oameni având o compoziție omogenă . 3. ( Înv . ) Contribuție . 4. Plafon cantitativ până la nivelul căruia se limita de către unele guverne importul sau exportul unor mărfuri din sau în alte țări . II. Adj . Care poate să fie sau să nu fie , să se întâmple sau să nu se întâmple ; întâmplător , accidental . [ Var . : contigént s .
CONTRABÁS , contrabasuri , ( 1 ) s . n . , contrabași ( 2 ) s . m . 1. S . n . Cel mai mare instrument muzical cu coarde și arcuș , având registrul cel mai grav din familia violelor . 2. S . m .
... supraveghează și dirijează un sector dintr - o întreprindere industrială . 2. ( În vechea organizare a armatei ) Grad în corpul subofițerilor de marină ; persoană care avea
CONTRAPÚNCT s . n . 1. Tehnică în compoziția muzicală , constând în suprapunerea a două sau mai multe linii melodice de sine stătătoare , având fiecare un înțeles propriu , dar formând laolaltă un tot organic ; polifonie , contratemă . 2. Știința care se ocupă cu studiul regulilor contrapunctului (
CONTRAVÂNTUÍRE , contravântuiri , s . f . Element de construcție de forma unei grinzi cu zăbrele , având rolul de a prelua forțele orizontale ( presiunea vântului , forța de frânare ) care acționează asupra unei construcții . - Contra ^1 + vântuire ( rar <