Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru LUCRU

 Rezultatele 411 - 420 din aproximativ 915 pentru LUCRU.

FORMA

... FORMÁ , formez , vb . I . Tranz . 1. A da ființă și formă unui lucru ; a face . 2. A educa , a crește . 3. ( Despre mai multe elemente ) A alcătui , a compune ...

 

FRÂNT

FRÂNT , - Ă , frânți , - te , adj . 1. ( Despre obiecte tari ) Rupt ^2 ( în două ) prin îndoire , lovire sau apăsare puternică . 2. ( Despre linii sau lucruri asemănătoare cu o linie ) Care prezintă unghiuri , îndoituri , întorsături . 3. ( Despre oameni ) Îndoit de mijloc . 4. Fig . Zdrobit de oboseală ; sleit , extenuat . 5. Fig . Învins ,

 

FREZĂ

... un ax rotitor prevăzut cu gheare și cuțite , care rupe bucăți din pământ , le sfărâmă și le amestecă . 4. ( Urmat de determinarea " rutieră " ) Mașină de lucru

 

FRIVOL

FRIVÓL , - Ă , frivoli , - e , adj . ( Despre oameni ) Care este preocupat de lucruri neserioase , care umblă după plăceri ușoare ;

 

FRIVOLITATE

FRIVOLITÁTE , frivolități , ( 2 ) s . f . 1. Însușirea a ceea ce este frivol ; neseriozitate . 2. ( La pl . ) Lucruri , fapte , cuvinte , purtări ușuratice ,

 

FRUMUSEȚE

... FRUMUSÉȚE , frumuseți , ( 2 ) s . f . 1. Însușirea a ceea ce este frumos . 2. ( Concr . ) Obiect , faptă , lucru

 

FUȘERAI

... FUȘERÁI s . n . 1. ( Arg . ) Înșelare , furt . 2. ( Fam . ) Lucru

 

FUȘERI

... FUȘERÍ , fușeresc , vb . IV . Tranz . ( Fam . ) 1. A răscoli ( 1 ) . 2. A face un lucru

 

FUNGIBIL

FUNGÍBIL , - Ă , fungibili , - e , adj . ( Jur . ; despre lucruri ) Care poate fi înlocuit cu altul de același fel , de aceeași calitate și aceeași cantitate , în cazul cînd formează obiectul unei

 

FURA

... FURÁ , fur , vb . I . Tranz . 1. A - și însuși pe ascuns sau cu forța un lucru care aparține altcuiva ; a lua ceva fără nici un drept de la cineva , păgubindu - l ; a hoți , a jefui ...

 

FURCĂ

FÚRCĂ , furci , s . f . 1. Unealtă agricolă formată dintr - o prăjină de lemn sau de oțel terminată cu doi sau trei dinți ( încovoiați ) , folosită pentru strângerea fânului , clăditul șirelor , strângerea gunoiului , a băligarului etc . s Expr . Parc - ar fi puse ( sau adunate ) cu furca , se spune despre lucruri așezate în dezordine , nesortate . 2. ( În sintagme ) Nume dat unor unelte sau obiecte asemănătoare cu furca ( 1 ) : a ) furca telefonului = partea aparatului de telefon pe care stă receptorul ; b ) furca pieptului = extremitatea inferioară a sternului , cu cele două cartilaje costale fixate de el ; lingura pieptului , lingurea ; c ) furca gâtului = extremitatea superioară a sternului , cu cele două clavicule fixate de el ; d ) furca puțului ( sau fântânii ) = stâlpul de care se sprijină cumpăna ; e ) furca scrânciobului = stâlpul orizontal de care este fixat scrânciobul ; f ) furca drumului = răspântie . 3. Vergea de lemn la capătul căreia se leagă caierul pentru a fi tors . 4. Furcărie . 5. Organ al mașinii de filat , cu ajutorul căruia se produce torsionarea fibrelor . 6. Fiecare dintre stâlpii groși de stejar de care se prind cosoroabele și care susțin acoperișul și pereții caselor țărănești din

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>