Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PROVOCAT

 Rezultatele 441 - 450 din aproximativ 557 pentru PROVOCAT.

REVULSIE

REVÚLSIE , revulsii , s . f . Metodă de tratament care constă în aplicarea pe piele a unor substanțe care provoacă deplasarea spre piele a sângelui stagnat într - un organ sau într - o regiune inflamată a

 

REVULSIV

REVULSÍV , - Ă , revulsivi , - e , adj . , s . n . ( Medicament ) care provoacă

 

REZOLUTORIU

REZOLUTÓRIU , - IE , rezolutorii , adj . ( Jur . ) Care provoacă anularea unui act , care

 

RICTUS

RÍCTUS , rictusuri , s . n . Contracție a mușchilor feței , care dă figurii expresia de râs crispat ; strâmbătură a gurii provocată de această contracție , care apare în unele boli ale sistemului nervos și dă impresia de râs

 

RIDICA

... construi , a clădi locuințe , case etc . 6. Tranz . A da naștere ; a pricinui , a cauza , a provoca

 

RIZOCTONIOZĂ

RIZOCTONIÓZĂ , rizoctonioze , s . f . Boală a plantelor provocată de o ciupercă și manifestată prin muierea părților aeriene ale plantei . [ Pr . : - ni -

 

ROZEOLĂ

ROZEÓLĂ , rozeole , s . f . Mică pată roșiatică apărută pe piele în erupțiile provocate de anumite boli infecțioase ( rubeolă , rujeolă , febra tifoidă etc . ) și în

 

RUȘINE

RUȘÍNE s . f . 1. Sentiment penibil de sfială , de jenă provocat de un insucces sau de o greșeală . 2. Rezervă , modestie , reținere . 3. Ocară , batjocură , ofensă . 4. Motiv de a se simți rușinat ; necinste , dezonoare , umilință . 5. ( Pop . ) Denumire a organului genital la om și la

 

RUBEFIANT

RUBEFIÁNT , rubefiante , s . n . ( Substanță ) care , în contact cu pielea , provoacă o iritație ușoară , uneori cu consecințe revulsive . [ Pr . : - fi - ant . - Pl . și : ( m . )

 

RUBEOLĂ

RUBEÓLĂ , rubeole , s . f . Boală infecțioasă și contagioasă acută , provocată de un virus , care se manifestă prin erupție cutanată , prin febră , mărirea ganglionilor cervicali , tuse etc . [ Pr . : - be -

 

RUGINĂ

RUGÍNĂ , rugini , s . f . I. 1. Substanță brun - roșcată , poroasă , sfărâmicioasă , care se formează prin oxidare pe obiectele de fier . 2. Obiect ( de fier ) vechi , prost întreținut ; ruginitură , rablă . 3. Fig . Idee , teorie , mentalitate înapoiată , învechită . II. 1. Boală infecțioasă a plantelor , provocată de ciuperci microscopice , patogene ( Puccinia ) , care se manifestă prin apariția unor pete brune - ruginii pe frunze , pe tulpini sau pe inflorescențe , împiedicând dezvoltarea normală a plantelor . 2. Plantă erbacee cu tulpina netedă , cu frunze lungi , țepoase , având la vârf o inflorescență cu flori mici , brune ; pipirig ( Juncus

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>