Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PIESA
Rezultatele 481 - 490 din aproximativ 626 pentru PIESA.
PUL , puluri , s . n . Fiecare dintre cele treizeci de piese rotunde , de lemn , ale jocului de
PUNCT , puncte , s . n . I. 1. Semn grafic mic și rotund , asemănător cu o înțepătură de ac , folosit ca semn de punctuație , pentru a indica pauze între propoziții sau fraze independente , pentru prescurtarea unui cuvânt sau care se pune deasupra literelor " i " , " j " etc . 2. Semn convențional în formă de punct ( I 1 ) , care indică pe o hartă așezările omenești , care marchează zarurile , piesele de domino etc . sau care este pus la dreapta unei note muzicale pentru a - i prelungi durata cu încă o jumătate din valoarea ei . 3. Punct ( I 1 ) folosit în matematică , indicând efectuarea unei înmulțiri . 4. Fel de a coase , de a broda , de a croșeta ; model de cusătură , de broderie etc . 5. ( În sintagma ) Punct tipografic = unitate de măsură pentru lungime , folosită în tipografie , 0 , 376 mm . 6. Ceea ce se vede foarte mic din cauza depărtării . 7. ( În sintagma ) Punct de ochire = locul din țintă în care trăgătorul potrivește precis linia de ochire . II. 1. Figură geometrică plană fără nici o dimensiune ( reprezentată prin partea comună a două linii care se întâlnesc ) . 2. Valoare a unei mărimi , mai ales ...
PUNCTÁ , punctez , vb . I . Tranz . 1. A face sau a forma puncte care ies în evidență pe un fond mai larg , de obicei de altă culoare ; a face să apară ceva ca niște puncte pe o suprafață . 2. ( Sport ) A însemna punctele fiecărei partide sau etape câștigate . 3. A asambla provizoriu două piese care urmează să fie sudate prin câteva puncte de sudură executate de - a lungul liniei de
PUNCTATÓR , punctatoare , s . n . Unealtă de oțel cu vârf conic ascuțit , cu ajutorul căreia se trasează ( prin lovirea cu ciocanul ) pe diverse piese metalice reperele unei perforații ulterioare . - Puncta + suf . -
PUZZLE s . n . Joc de perspicacitate care constă în îmbinarea unor piese pentru a reconstitui un obiect , o imagine . [ Pr . : pazl ] - Cuv .
RĂSUCÍRE , răsuciri , s . f . 1. Acțiunea de a ( se ) răsuci și rezultatul ei ; răsuceală . 2. Defect al pieselor de cherestea produs la uscare , care face ca suprafața lor să devină elicoidală . 3. ( Bot . ; în sintagma ) Răsucirea frunzelor = boală virotică a cartofului , a tutunului și a pătlăgelelor roșii , manifestată prin îngălbenirea și răsucirea frunzelor și oprirea din dezvoltare a
RĂZUITÓR , - OÁRE , răzuitoare , ( 1 ) s . n . răzuitori , ( 2 , 3 ) s . f . 1. S . n . Unealtă folosită la răzuirea lemnului sau a unor piese de metal . 2. S . f . Răzătoare . 3. S . f . Unealtă cu care se răzuiesc diferite obiecte ( pentru a le
... RAȘCHÉTĂ , rașchete , s . f . 1. Daltă încovoiată cu care se rade vopseaua și rugina de pe o piesă metalică sau de pe un vas . 2. Perie având cuie în loc de peri și care servește la rașchetarea tencuielilor . 3. Unealtă în formă de ...
... RAȘCHETÁ , rașchetez , vb . I . Tranz . 1. A curăța de vopsea sau de rugină o piesă de metal sau un vas , cu ajutorul rașchetei ( 1 ) . 2. A netezi cu rașcheta ( 2 ) o tencuială . 3. A rade parchetul ...
RABOTÁ , rabotez , vb . I . Tranz . A prelucra prin așchiere suprafața unei piese de metal , cu ajutorul
RAC , raci , s . m . 1. Crustaceu comestibil acoperit cu o carapace tare , de culoare neagră - verzuie , care devine roșie la fiert , cu abdomenul inelat , cu cinci perechi de picioare , dintre care cea din față este în formă de clește ( Astacus fluviatilis ) . 2. ( Art . ) Numele unei constelații în dreptul căreia Soarele ajunge la solstițiul de vară . 3. Nume dat unor unelte care prind sau agață ca picioarele racului ( 1 ) : a ) dispozitiv folosit pentru fixarea coloanei de țevi de pompare în coloana de exploatare a unei sonde ; b ) dispozitiv folosit la prinderea și readucerea la suprafață a unor piese scăpate sau rămase accidental în gaura de sondă . 4. Ustensilă de uz casnic , confecționată din oțel , ascuțită și prevăzută cu un mâner , cu care se extrag dopurile din sticlele înfundate ; tirbușon . 5. ( Med . ; pop . )