Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru BARĂ
Rezultatele 51 - 60 din aproximativ 73 pentru BARĂ.
PRĂJÍNĂ , prăjini , s . f . 1. Bucată de lemn lungă și subțire , de obicei folosită pentru a fixa sau a susține ceva . 2. Tijă lungă ( de metal ) cu diverse întrebuințări ( tehnice ) . 3. Bară de lemn , de bambus , de fibre sintetice , de metal , folosită în atletism la săritura în înălțime ; probă atletică practicată cu acest instrument . 4. Veche unitate de măsură pentru lungimi , echivalentă cu circa 5 - 7 metri ; veche unitate de măsură pentru suprafețe , egală cu circa 180 - 210 metri
PRIBOÍ^2 , priboiesc , vb . IV . Tranz . A găuri sau a lărgi o gaură cu priboiul ^1 ( 1 ) . PRIBÓI^1 , priboaie , s . n . 1. Unealtă de oțel în formă de bară , cu un capăt conic , care servește , de obicei , la perforarea sau la lărgirea găurilor materialelor metalice ; dorn . 2. Băț lung , terminat la unul dintre capete cu un fel de măciulie , cu care se bat icrele pentru a le curăța de pielițe . 3. Plantă erbacee cu frunze plăcut mirositoare și cu flori roșii sau albe ( Géranium macrorrhizum ) . 4. ( Reg . ) Numele unui dans popular ; melodie după care se execută acest
PROPTÉA , proptele , s . f . Lemn , stâlp , par , bară , scândură etc . cu care se sprijină un gard , un zid , un pom etc . ;
RĂSCÓL , răscoale , s . n . I. 1. Bară de lemn prevăzută la capete cu câte o gaură în care intră carâmbii de sus ai loitrelor carului . 2. Ispol . II. ( Pop . ) Separare a oilor , toamna , la desfacerea stânii , pe fiecare proprietar în
RÁNGĂ , răngi , s . f . Bară de fier , teșită la unul din capete , servind ca pârghie pentru ridicarea sau deplasarea unor obiecte grele sau la desfacerea unor pavaje . - Et .
RAZ , razuri , s . n . 1. Rangă . 2. Unealtă formată dintr - o bară rotundă și scurtă de oțel , cu tăiș lățit și ascuțit la un capăt , folosită de tâmplari , dulgheri
REC , recuri , s . n . Drug , bară fixă ( pe care se fac exerciții de
SCOÁBĂ , scoabe , s . f . 1. Piesă metalică formată dintr - o bară cu capetele îndoite în unghi drept și ascuțite la vârf , folosită mai ales în construcții provizorii , pentru a fixa între ele piese de lemn . 2. Numele unor piese metalice sau de lemn , asemănătoare ca formă sau ca funcție cu scoaba ( 1 ) , folosite în lucrări de dulgherie , de dogărie etc . 3. ( Rar ) Scobitură în zid ; firidă . 4. Fiecare dintre discurile osoase de pe pielea unor pești ca morunul , cega , nisetrul
SFRÉDEL , sfredele , s . n . 1. Unealtă în formă de bară , prevăzută la un capăt cu muchii ascuțite sau cu tăișuri și folosită pentru executarea găurilor ; burghiu . 2. ( Art . ) Numele popular al unei constelații formate din trei
... STĂVILÍ , stăvilesc , vb . IV . Tranz . 1. A bara cursul unei ape cu ajutorul unui stăvilar ; a zăgăzui . 2. Fig . A opri , a împiedica sau a face ...
STĂVILÍT , - Ă , stăviliți , - te , adj . Care a fost barat , zăgăzuit cu un stăvilar . V.