Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CERURILE

 Rezultatele 51 - 60 din aproximativ 83 pentru CERURILE.

LIMPEZIME

LIMPEZÍME , limpezimi , s . f . 1. Calitatea de a fi limpede ; claritate , limpeziciune . 2. Întinderea limpede a văzduhului , seninul cerului ; limpeziș . 3. Claritate , precizie ( în ceea ce spune sau scrie cineva ) ; explicitate . - Limpezi + suf . -

 

LUMINIȘ

... LUMINÍȘ , luminișuri , s . n . 1. Suprafață fără arbori în cuprinsul unei păduri ; poiană , colnic . 2. Porțiune de cer

 

MÂNIE

MÂNÍE , mânii , s . f . 1. Izbucnire de iritare violentă , dar trecătoare , împotriva cuiva sau a ceva ; furie , supărare mare . 2. ( Pop . ; adesea determinat prin " lui Dumnezeu " , " cerului " , " pământului " ) Prăpăd , urgie , grozăvie , nenorocire ,

 

NAMIAZĂ

... NAMIÁZĂ , namiezi , s . f . ( Pop . ) 1. Amiază . 2. Masa care se ia în jurul amiezei ; prânz . 3. Loc , punct unde ajunge soarele pe cer

 

NOROS

... NORÓS , - OÁSĂ , noroși , - oase , adj . ( Despre cer

 

ORIZONT

ORIZÓNT , orizonturi , s . n . 1. Linie care reprezintă intersecția aparentă a suprafeței Pământului cu bolta cerească ; parte a cerului sau a Pământului pe care o mărginește această linie ; limită până la care ajunge vederea noastră ; zare . 2. ( Geol . ) Strat distinct din formația unui sol , care prezintă caracteristicile condițiilor climatologice în care s - a format acel sol . 3. ( În artele plastice și în teatru ) Fundal . [ Var . : ( înv . ) orizón , orizónte s .

 

OZOCHERITĂ

OZOCHERÍTĂ , ozocherite , s . f . Ceară minerală alcătuită din hidrocarburi parafinice , de culoare galbenă , galbenă - brună , verzuie sau negricioasă , cu miros aromatic și ușor fuzibilă , folosită la fabricarea lumânărilor , a cerurilor etc . ; ceară de

 

PALAT

PALÁT^2 , palate , s . n . Clădire somptuoasă în care își are sediul o autoritate ori o instituție sau care servește ca reședință unui suveran , ca locuință unei personalități etc . ; p . gener . clădire mare luxoasă . [ Pl . și : ( pop . ) palaturi ] PALÁT^1 s . n . Peretele superior al cavității bucale , în formă de boltă , alcătuit din apofizele palatine ^2 ale celor două maxilare superioare , precum și din oasele palatine ^2 , acoperite de o mucoasă groasă ; cerul -

 

PALATAL

PALATÁL , - Ă , palatali , - e , adj . 1. ( Anat . ) Relativ la palat ^1 , care aparține palatului ^1 , din regiunea palatului ^1 , palatin ^2 . 2. ( Fon . ) Care se produce în regiunea palatului ^1 ; spec . ( despre sunete ) care se articulează prin atingerea sau apropierea dosului limbii de cerul -

 

PALATITĂ

PALATÍTĂ , palatite , s . f . ( Med . ) Inflamație a cerului -

 

PLANETĂ

... PLANÉTĂ , planete , s . f . 1. Corp ceresc fără lumină proprie , satelit al Soarelui , care se vede pe cer

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>