Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CERURILE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 83 pentru CERURILE.

CER

CER ^2 , ceruri , s . n . 1. Spațiu cosmic nesfârșit în care se află aștrii ; ( mai ales ) parte din acest spațiu văzută deasupra orizontului , care are o ...

 

CERĂRIT

CERĂRÍT s . n . ( Înv . ; rar ) Impozit pe producția de ceară . - Ceară + suf . -

 

CERȘETOR

CERȘETÓR , - OÁRE , cerșetori , - oare , s . m . și f . Persoană care cere de pomană . [ Var . : cerșitór - oáre s . m . și f . ] - Cerși + suf . -

 

CERȘETORESC

CERȘETORÉSC , - EÁSCĂ , - EÁSCĂ , cerșetorești , adj . De cerșetor . - Cerșetor + suf . -

 

CERȘETORI

CERȘETORÍ , cerșetoresc , vb . IV . Tranz . și intranz . A cerși ; a cere ( ca un cerșetor ) . [ Var . : ceșitorí vb .

 

CERȘETORIE

CERȘETORÍE , cerșetorii , s . f . Acțiunea de a cerșetori și rezultatul ei ; strângere de pomeni ca mijloc de existență ; cerșetorit , cerșit . [ Var . : cerșitoríe s . f . ] - Cerșetor + suf . -

 

CERȘETORIME

CERȘETORÍME s . f . Mulțime de cerșetori . [ Var . : cerșitoríme s . f . ] - Cerșetor + suf . -

 

CERȘETORIT

CERȘETORÍT s . n . ( Rar ) Cerșetorie . [ Var . : cerșitorít s . n . ] - V.

 

CERȘI

CERȘÍ , cerșesc , vb . IV . 1. Intranz . și tranz . A cere de pomană ; a cerșetori . 2. Intranz . A cere ceva cu stăruință ( ca un cerșetor ) ; p . ext . a se înjosi cerând

 

CERȘIT

CERȘÍT s . n . Faptul de a cerși ; cerșetorie . - V.

 

CERȘITOR

CERȘITÓR , - OÁRE - OÁRE s . m . v .

 

   Următoarele >>>