Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DESPARTE

 Rezultatele 51 - 60 din aproximativ 78 pentru DESPARTE.

OSEBI

... refl . ( Înv . și pop . ) A ( se ) diferenția , a ( se ) deosebi . 2. Tranz . și refl . ( Înv . și pop . ) A ( se ) despărți

 

PĂRĂSI

... PĂRĂSÍ , părăsesc , vb . IV . 1. Tranz . A lăsa pe cineva singur , a - l abandona ; a se despărți de cineva . 2. Tranz . A înceta , a întrerupe o acțiune , o îndeletnicire etc . ; a renunța la . . . 3. Tranz . și ...

 

PARAGRAF

PARAGRÁF , paragrafe , s . n . 1. Capitol ori subdiviziune de capitol dintr - un text de lege , dintr - un tratat , dintr - un statut etc . , prevedere , afirmație conținută într - o asemenea subdiviziune . 2. Pasaj al unei lucrări despărțit de restul textului printr - un aliniat nou ( și printr - un semn grafic special ) ; fragment ( unitar ) dintr - un text care cuprinde o anumită idee . 3. Semn grafic special care se pune într - o lucrare , într - un text etc . pentru a marca începutul unui capitol , al unui articol sau al unui

 

PARAVAN

PARAVÁN , paravane , s . n . 1. Perete subțire sau piesă de mobilier formată dintr - unul sau din mai multe panouri articulate , acoperite cu placaj , pânză , hârtie etc . , care desparte un anumit spațiu dintr - o încăpere . 2. ( Rar ) Baraj de tablă fixat în pământ în fața roiurilor de lăcuste

 

PRAG

PRAG , praguri , s . f . 1. Partea de jos , orizontală , a unui toc de ușă sau a unei porți , puțin mai ridicată de la pământ , peste care se trece la intrare și ieșire . 2. Ușă , poartă ; p . ext . casă , locuință ; cămin , familie . 3. Fig . Început al unei situații noi , limită care desparte două situații , perioade etc . diferite . În pragul verii . 4. Ridicătură naturală a fundului albiei unei ape curgătoare ; banc de depuneri format de materialele transportate de apă ; treaptă mai înaltă pe fundul unui bazin oceanic sau marin . 5. Proeminență în formă de treaptă pe suprafața unei piese de lemn , care intră într - o scobitură făcută în altă piesă îmbinată cu aceasta , pentru a împiedica deplasarea celor două piese una față de alta . 6. ( Fiz . ) Valoarea maximă sau minimă a unei mărimi caracteristice unui fenomen dat , deasupra sau dedesubtul căreia fenomenul nu se mai poate petrece . 7. Bucățică de lemn ( de abanos ) sau de os de elefant care se fizeaxă perpendicular pe capătul superior al corpului unor instrumente muzicale și pe care se sprijină

 

RĂZNI

... Refl . ( Pop . ; despre vite ) A se pierde , a se depărta de cârd sau de turmă ; ( despre oameni ) a se despărți

 

RAMIFICA

... RAMIFICÁ , pers . 3 ramífică , vb . I. Refl . ( Despre arbore , artere de circulație etc . ) A se despărți

 

RAMIFICAT

RAMIFICÁT , - Ă , ramificați , - te , adj . Despărțit în ramuri ; cu ramificații . - V.

 

RUPE

... RÚPE , rup , vb . III . 1. Tranz . A distruge continuitatea unui material solid sub acțiunea unor solicitări mecanice ; a despărți ( intenționat ) un obiect în două sau în mai multe bucăți . 2. Tranz . A distruge un obiect prin întrebuințare . 3. Tranz . ( Adesea fig . ) A ...

 

SCINDA

... SCINDÁ , scindez , vb . I . Tranz . și refl . A ( se ) despărți în părțile constitutive sau în combinații mai simple ; a ( se ) fracționa , a ( se ) separa , a ( se ) subdiviza , a ...

 

SCIZIONA

... SCIZIONÁ , scizionez , vb . I . Tranz . și refl . A ( se ) despărți

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>