Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru EV

 Rezultatele 51 - 60 din aproximativ 208 pentru EV.

DELIBAȘĂ

DELIBÁȘĂ , delibași , s . m . ( În evul mediu , în epoca fanariotă ) Șeful gărzii domnești , căpetenia

 

DESPOT

DESPÓT , despoți , s . m . 1. ( În antichitate și în evul mediu ) Conducător cu puteri discreționare ; tiran . 2. ( În Imperiul Bizantin ) Guvernator autonom al unei provincii , al unui ținut . [ Acc . și :

 

DIALECTIC

DIALÉCTIC , - Ă , dialectici , - ce , s . f . , adj . I. S . f . 1. ( În filozofia marxistă ) Teorie generală și metodă filozofică constând în analiza și depășirea argumentelor contradictorii în scopul descoperirii adevărului . 2. ( În filozofia antică ) Artă de a discuta în contradictoriu , în scopul ajungerii la adevăr . 3. ( În evul mediu ) Logică formală . II. Adj . Care este conform cu dialectica ( I ) sau care o confirmă ; care se bazează pe dialectică ; care privește fenomenele de pe pozițiile dialecticii . [ Pr . : di -

 

DIETĂ

DIÉTĂ^2 , diete , s . f . ( În evul mediu și în unele state contemporane ) Adunare legislativă ; p . ext . adunare politică reprezentativă . [ Pr . : di - e - ] DIÉTĂ^1 , diete , s . f . Regim alimentar special , recomandat în caz de boală , pentru păstrarea sănătății , scăderea greutății corporale etc . [ Pr . : di -

 

DIPLOMĂ

DÍPLOMĂ , diplome , s . f . 1. Act oficial care certifică pregătirea profesională a unei persoane , un anumit titlu etc . 2. Act eliberat unui participant la o expoziție sau la un concurs , prin care se recunoaște calitatea deosebită a lucrărilor expuse sau a rezultatelor obținute de acesta . 3. ( În evul mediu ) Act prin care se acorda cuiva un titlu de noblețe , anumite privilegii

 

EȘAFOD

EȘAFÓD , eșafoduri , s . n . Platformă construită în evul mediu în piețe publice , pe care erau executați condamnații la moarte ; p . ext . condamnare la moarte , mai ales prin tăierea capului . [ Pl . și :

 

EDICT

EDÍCT , edicte , s . n . 1. ( În Roma antică ) Act prin care un magistrat făcea cunoscute normele de drept și formele juridice aplicate în timpul magistraturii lui . 2. ( În antichitate și în evul mediu ) Decret important cu caracter normativ dat de un monarh sau de o autoritate bisericească superioară cu privire la o anumită

 

ELIXIR

ELIXÍR , elixire , s . n . 1. Băutură cu proprietăți miraculoase pe care o căutau , în evul mediu , alchimiștii pentru a obține viață veșnică ; p . ext . ( azi ) băutură scumpă , aleasă . 2. ( Fam . ) Soluție alcoolică cu conținut variabil de zahăr și cu diverse esențe sau extracte de plante medicinale ( servind ca medicament ) . [ Pr . : -

 

FEUDĂ

FEÚDĂ , feude , s . f . ( În evul mediu ) Moșie , domeniu , provincie pe care vasalul o primea în stăpânire de la seniorul său , în schimbul anumitor obligații și pe care o lucra cu țăranii iobagi ; fief . [ Acc . și : féudă . - Var . : ( înv . ) feúd s .

 

FIEF

FIÉF , fiefuri , s . n . ( În evul mediu ) Feudă ; drept de proprietate asupra unei

 

FLEȘĂ

FLÉȘĂ , fleșe , s . f . 1. Acoperiș foarte înalt , în formă de piramidă sau de con , folosit , mai ales în evul mediu , la construcțiile monumentale ale bisericilor . 2. Partea din spate a afetului unui tun . 3. Procedeu ofensiv la scrimă , constând din deplasarea energică și rapidă a corpului

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>