Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ST
Rezultatele 51 - 60 din aproximativ 86 pentru ST.
STÂLCEÁLĂ , stâlceli , s . f . Faptul de a stâlci ; bătaie strașnică . - Stâlci + suf . -
STÂLCITÚRĂ , stâlcituri , s . f . Faptul de a ( se ) stâlci ; ( concr . ) ceea ce este stâlcit . - Stâlci + suf . -
STÂLPȘÓR s . m . v .
STÂLPIȘÓR , stâlpișori , s . m . Diminutiv al lui stâlp ; stâlpuleț , stâlpușor . [ Var . : ( reg . ) stâlpșór s . m . ] - Stâlp + suf . -
STÂLPUȘÓR , stâlpușori , s . m . Stâlpișor . - Stâlp + suf . -
STÂLPULÉȚ , stâlpuleți , s . m . Stâlpișor . - Stâlp + suf . -
STÂMPĂRÁ vb . I v .
STÂMPĂRÁRE s . f . v .
STÂMPĂRÁT , - Ă - Ă adj . v .
STÂNCĂ , stânci , s . f . 1. Bloc mare de piatră ( în munți ) , de obicei cu pereții drepți și colțuroși ; stană . 2. Fig . Obstacol , dificultate mare . - Et .
STÂNCĂRÍE , stâncării , s . f . Îngrămădire , mulțime de stânci ; regiune cu stânci - Stâncă + suf . -