Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ST

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 86 pentru ST.

STĂRUI

... STĂRUÍ , st ? rui , vb . IV . Intranz . 1. A ruga insistent și în mod repetat pe cineva pentru a fi de acord cu ceva ...

 

STÂLCI

STÂLCÍ , stâlcesc , vb . IV . Tranz . 1. A deforma , a strivi , a zdrobi , a schilodi pe cineva sau ceva prin lovire ; p . ext . a bate tare pe cineva . 2. Fig . A pronunța prost un cuvânt , deformându - i sunetele ; a vorbi prost o limbă ; a executa deformat o melodie ; a

 

STÂLCIRE

STÂLCÍRE , stâlciri , s . f . Faptul de a ( se ) stâlci . - V.

 

STÂLCIT

STÂLCÍT , - Ă , stâlciți , - te , adj . 1. Zdrobit , strivit , schilodit ( prin lovire ) ; p . ext . bătut tare , schingiuit . 2. Fig . ( Despre pronunțare , vorbire , despre executarea unei melodii etc . ) Prost , deformat , greșit ,

 

STÂLP

STÂLP , stâlpi , s . m . 1. Lemn lung și gros , de obicei cioplit și fixat în pământ , care servește pentru a susține ceva ; element masiv de construcție , cu lungimea mare în raport cu dimensiunile secțiunii , confecționat din lemn , din metal , din beton armat etc . , care servește la susținerea unei clădiri , a unei instalații , a unui pod , a liniilor electrice aeriene , a antenelor etc . 2. Porțiune neexploatată dintr - un zăcământ , destinată susținerii tavanului unui abataj . 3. Fig . Persoană care constituie un sprijin , un reazem , un ajutor de bază pentru

 

STÂLPAR

STÂLPÁR , stâlpari , s . m . Veche monedă de argint , pe care erau reprezentate două coloane ; direclie . - Stâlp + suf . -

 

STÂLPARE

STÂLPÁRE , stâlpări , s . f . ( Pop . ) Ramură verde , crenguță înfrunzită ; spec . ramură înfrunzită de salcie care se împarte ortodocșilor la biserică , în duminica Floriilor . - Probabil

 

STÂMPI

STÂMPÍ , stâmpésc , vb . IV , Intranz . ( Reg . ) A înceta , a conteni . - Et .

 

STÂNCOS

STÂNCÓS , - OÁSĂ , stâncoși , - oase , adj . ( Despre munți , locuri etc . ) Format din stânci ; plin de stânci , cu stânci . - Stâncă + suf . -

 

STÂNG

STÂNG , - Ă , stângi , adj . 1. ( Despre părți sau organe ale corpului ) Așezat în partea corpului în care se află inima . 2. Care se află de partea sau în direcția mâinii stângi ( 1 ) ( când cineva stă cu fața în direcția în care este orientat un lucru sau o ființă ) . 3. Care reprezintă gruparea radicală a unui partid , a unei adunări , a unei organizații politice ; care se alătură unei astfel de

 

   Următoarele >>>