Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru UN LOC

 Rezultatele 51 - 60 din aproximativ 389 pentru UN LOC.

NEDEIE

... NEDÉIE , nedei , s . f . 1. Petrecere câmpenească populară de origine pastorală organizată de obicei cu prilejul unei sărbători sau al unui hram . 2. Loc

 

LOJĂ

... LÓJĂ , loji , s . f . I. 1. Compartiment cuprinzând un număr redus de locuri pentru spectatori , așezat , alături de altele , în jurul incintei unei săli de spectacole . 2. Mic compartiment sau cabinet la unele clădiri ... II. 1. Cavitate în floarea unei plante , în care se găsesc ovulele sau polenul ; cavitate în fructul unei flori , în care se găsesc semințele . 2. Loc ocupat de un

 

CRENEL

... CRENÉL , creneluri , s . n . 1. Fiecare dintre deschizăturile înguste , făcute din loc în loc , în partea superioară a parapetului unui turn de apărare , a unui castel sau a unei cetăți medievale , prin care ...

 

LIMBĂ

LÍMBĂ , limbi , s . f . I. Organ musculos mobil care se află în gură , servind la perceperea gustului , la mestecarea și la înghițirea alimentelor , la om fiind și organul principal de vorbire . II. 1. Sistem de comunicare alcătuit din sunete articulate , specific oamenilor , prin care aceștia își exprimă gândurile , sentimentele și dorințele ; limbaj , grai . 2. Limbajul unei comunități umane , istoric constituită , caracterizat prin structură gramaticală , fonetică și lexicală proprie . 3. Totalitatea altor mijloace și procedee ( decât sunetele articulate ) folosite spre a comunica oamenilor idei și sentimente . Limba surdomuților . 4. ( Înv . și reg . ) Vorbă , cuvânt ; grai , glas . 5. ( Înv . ) Prizonier folosit ca informator asupra situației armatei inamice . 6. ( Înv . și arh . ) Comunitate de oameni care vorbesc aceeași limbă ; popor , neam , națiune . III. Nume dat unor obiecte , instrumente etc . care seamănă formal sau funcțional cu limba ( I ) . 1. Bară mobilă de metal , agățată în interiorul clopotului , care , prin mișcare , lovește pereții lui , făcându - l să sune . 2. Fiecare dintre arătătoarele ceasornicului . 3. Obiect de metal , de os , de material plastic etc . care înlesnește încălțarea pantofilor ; încălcător . 4. Bucată de piele , de pânză etc . lungă și îngustă , care acoperă deschizătura încălțămintei în locul unde aceasta se încheie cu șiretul . 5. Lama ...

 

OAZĂ

... OÁZĂ , oaze , s . f . 1. Loc cu izvoare de apă și cu vegetație bogată în mijlocul unui pustiu nisipos . 2. Loc

 

CUIB

... a depune ouăle , a cloci și a scoate pui . 2. Fig . Locuință , sălaș ; reședință . 3. Fig . ( Peior . ; urmat de determinări ) Loc ( ascuns ) unde se ticluiește și de unde se propagă o acțiune potrivnică , dușmănoasă intereselor unei colectivități . 4. ( În sintagma ) Cuibul albinelor = fagurii ocupați cu puiet ... seamănă legume sau cereale . 6. Mulțime de fermenți de același fel care provoacă înăcrirea vinului , a borșului , a laptelui etc . 7. Loc

 

DESCINDE

... din cineva . 2. A se da jos , a coborî . 3. A ajunge ( și a se opri ) într - un loc ; a trage ( la un hotel , la o gazdă ) . 4 , ( Despre organele forței publice ) A se deplasa , a sosi la fața locului în vederea unei investigații ...

 

ȘTIRBITURĂ

... ȘTIRBITÚRĂ , știrbituri , s . f . 1. Loc gol lăsat de căderea unuia sau a mai multor dinți ; știrbenie . 2. Loc unde marginea unui obiect este ruptă , ciocnită ; p . ext . ruptură , gaură . 3. Fig . Diminuare a valorii , a însemnătății etc . ( cuiva sau ...

 

ADUNARE

... a mai multor persoane în scopul discutării unor probleme de interes general ; grup format din aceste persoane . 4. Concentrare a unor ființe într - un singur loc . 5. ( Articulat , cu valoare de interjecție ) Semnul dat pentru strângerea într - o formație ordonată a unei trupe sau a unui grup ...

 

PLAJĂ

... acoperită cu nisip fin , de la baza unei faleze sau de pe panta lină dinspre mare a unui cordon litoral ; p . ext . orice loc pe malul unei ape unde se fac băi de soare . 2. Fig . Fiecare dintre cele două regiuni luminoase ale fotometrelor de comparație , ale căror luminozități ...

 

ESCAMOTA

ESCAMOTÁ , escamotez , vb . I . Tranz . 1. A face să dispară ceva fără să se bage de seamă , a ascunde ceva cu iscusință . 2. A introduce trenul de aterizare al unei aeronave în locurile anume construite în corpul ei , pentru a micșora rezistența la înaintare a avionului în timpul zborului . [ Var . : scamotá vb .

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>