Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CEI
Rezultatele 521 - 530 din aproximativ 1012 pentru CEI.
MANDÍBULĂ , mandibule , s . f . 1. Maxilar inferior ( și la om și la animale ) . 2. Fiecare dintre cele două părți ale ciocului
... MAREȘÁL , mareșali , s . m . 1. Gradul cel mai înalt din ierarhia militară din unele țări ; ofițer care are acest grad . 2. Nume care se dădea în Rusia și în Polonia președintelui unui ...
MASETÉR , maseteri , adj . Mușchi maseter ( În sintagma ) ( și substantivat , n . ) = fiecare din cei doi mușchi fixați la un capăt pe maxilarul inferior și cu celălalt pe arcada zigomatică , cu rol important în
MÁSLĂ , masle , s . f . ( Rar ) Fiecare din cele patru culori ale cărților de
MASTOÍDĂ , mastoide , s . f . , adj . 1. S . f . Fiecare dintre cele două proeminențe ale osului temporal , situate dinapoia urechii . 2. Adj . ( Rar ) Care ține de mastoidă ( 1 ) , care se referă la
... când năvodul este tras din apă ; matiță . II. 1. Albină femelă mai mare decât albinele lucrătoare , care depune ouă ; regină , mamă . 2. ( Reg . ) Stup de cel puțin un an , care a roit o dată sau de mai multe ori ; roi ^2 . III. Parte din foile unui chitanțier , bonier , dosar ...
MAXÍLĂ , maxile , s . f . Fiecare din cele două plăci chitinoase de la gura insectelor , a unor viermi și a unor moluște , așezate deasupra buzei
MAXILÁR , - Ă , maxilari , - e , s . n . , adj . 1. S . n . Fiecare din cele două oase ale feței , în care sunt înfipți dinții ; falcă . 2. Adj . Care aparține fălcii , care este în legătură cu
MÁXIMUM s . n . 1. Limita superioară peste care nu se poate trece ; maxim ^1 . 2. Cea mai mare cantitate , valoare , intensitate ; maxim ^
MEDIASTÍN , mediastine , s . n . Cavitate anatomică cuprinsă între cei doi plămâni și care conține inima , timusul , esofagul , aorta și canalul toracic . [ Pr . : - di -
MÉDIU^2 , - IE , medii , adj . , s . f . 1. Adj . Care se află în mijloc ; de mijloc , mijlociu . 2. Adj . Care reprezintă o medie ( 3 ) . 3. S . f . Valoare mijlocie a mai multor mărimi . MÉDIU^1 , medii , s . n . 1. Natura înconjurătoare alcătuită din totalitatea factorilor externi în care se află ființele și lucrurile . 2. Societatea , lumea în mijlocul căreia trăiește cineva : ambianță . 3. Substanță solidă , lichidă sau gazoasă , câmp electromagnetic sau gravitațional etc . în care se desfășoară fenomenele fizice . 4. Persoană care poate fi trecută în stare de hipnoză , de transă și despre care , în practicile oculte , se crede că poate comunica cu spiritele și poate servi ca intermediar între ele și cei