MAXILAR - Definiția din dicționar

Vezi și:AGNATĂ, AGNATOSTOM, ALVEOLĂ, BĂRBIE, DINOTERIU, DINTE, FALCĂ, FANON, GUȘĂ, LUFAR ... Mai multe din DEX...

MAXILAR - Definiția din dicționar

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

MAXILÁR, -Ă I. s. n. fiecare dintre cele două oase ale feței în care sunt înfipte măselele și dinții; falcă. II. adj. al maxilarului. (< fr. maxillaire)

Sursa : neoficial

MAXILÁR, -Ă, maxilari, -e, s.n., adj. 1. S.n. Fiecare din cele două oase ale feței, în care sunt înfipți dinții; falcă. 2. Adj. Care aparține fălcii, care este în legătură cu falca. - Din lat. maxillaris, fr. maxillaire.

Sursa : DEX '98

MAXILÁR s. (ANAT.) 1. falcă, (fam. fig.) căprior. (Cu un pumn i -a strămutat \~ul.) 2. maxilar inferior v. mandibulă. 3. falcă, mandibulă. (\~ la insecte și la crustacee.)

Sursa : sinonime

maxilár adj. m., pl. maxilári; f. sg. maxiláră, pl. maxiláre

Sursa : ortografic

maxilár s. n., pl. maxiláre

Sursa : ortografic

MAXILÁR \~e n. Fiecare dintre cele două oase ale feței în care sunt fixați dinții; falcă. /<lat. maxillaris, fr. maxillaire

Sursa : NODEX

MAXILÁR s.n. Fiecare dintre cele două oase ale feței în care sunt înfipte măselele și dinții; falcă. * Maxilar inferior = mandibulă. // adj. Care aparține fălcii. [Cf. fr. maxillaire < lat. maxilla - măsea].

Sursa : neologisme

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

Rezultate suplimentare

Rezultate din Literatură pentru MAXILAR

Rezultatele 1 - 1 din aproximativ 1 pentru MAXILAR.

Gib Mihăescu - Donna Alba - Volumul I

Gib Mihăescu - Donna Alba - Volumul I Donna Alba de Gib Mihăescu (Volumul I) Volumul II â†’â†’ Am pornit cu stângul în lume, ca și în război. La demobilizare, acolo, în dosul magaziilor gării, pe câmpul presărat cu mese și cu soldați beți de fericirea vieții recâștigate, pe toți i-am auzit: "Băgați de seamă, când vă veți vedea cu libretul în mână, să porniți cu dreptul!" Dar eu știu că oricât m-am muncit cu gândul, acum un an, să mișc întâi dreptul, când s-o da semnalul de plecare, spre front, din obișnuință militărească - deși acum nu mai răcneau porunci scurte ca la paradă și nimeni nu se uita cu ce pas o ia omul spre moarte -, am mișcat stângul. Și iată-mă c-am ajuns prin atâtea ploi de foc, cu picioarele și cu mâinile zdravene, cu pieptul neîngăurit, tocmai aici, în această zi sfințită a liberării de orice pericol. Iar astăzi e zi de marți și dacă toți oamenii dimprejurul meu se fac a uita c-au să pornească înapoi pe drumul vieții, cu tot dreptul mișcat întâi, într-o zi atât de nefastă, eu mă simt din cale-afară de ...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MAXILAR

Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 22 pentru MAXILAR.

AGNATĂ

AGNÁTĂ , agnate , s . f . ( La pl . ) Clasă de vertebrate acvatice lipsite de maxilarul inferior ; ( și la sg . ) animal care face parte din această

AGNATOSTOM

AGNATOSTÓM , agnatostomi , s . m . ( La pl . ) Clasă de vertebrate acvatice fără maxilarul inferior ; ( și la sg . ) animal din această

ALVEOLĂ

ALVEÓLĂ , alveole , s . f . 1. Fiecare dintre cavitățile sferice de dimensiuni mici , situate în oasele maxilarelor , în care sunt înfipți dinții . 2. Fiecare dintre cavitățile sferice de dimensiuni microscopice situate la extremitatea unei bronhiole . 3. Celulă a fagurelui . 4. ( În sintagma ) Alveolă eoliană = mică excavație în rocile regiunilor de deșert , rezultată din acțiunea vântului . [ Pr . : - ve -

BĂRBIE

BĂRBÍE , bărbii , s . f . 1. Parte a feței formată de proeminența maxilarului inferior ; barbă . 2. Parte cărnoasă care atârnă sub falca de jos la unele animale . 3. Dispozitiv de lemn aplicat la baza viorii , pe care se sprijină bărbia ( 1 ) violonistului . - Barbă + suf . -

DINOTERIU

DINOTÉRIU s . m . Mamifer fosil proboscidian de mărime uriașă , cu doi fildeși curbați în jos și fixați pe maxilarul

DINTE

DÍNTE , dinți , s . m . 1. Fiecare dintre organele osoase mici , acoperite cu un strat de smalț , așezate în cavitatea bucală a majorității vertebratelor și servind de obicei pentru a rupe , a mesteca și a fărâmița alimentele ; p . restr . fiecare dintre organele osoase mici așezate în partea din față a maxilarelor . 2. Fiecare dintre crestăturile , zimții , proeminențele ( ascuțite și regulate ) de pe marginea unor unelte sau piese de mașină ; fiecare dintre colții pieptenului , ai greblei , ai grapei etc . 3. Înălțime stâncoasă , izolată , cu pereții abrupți ;

FALCĂ

... FÁLCĂ , fălci , s . f . 1. Fiecare dintre cele două oase ale feței în care sunt fixați dinții ; ( la oameni ) maxilar ; ( la animale ) mandibulă . 2. ( Tehn . ) Element al unui dispozitiv sau al unei mașini , care servește la prinderea unui obiect , a unui material etc ...

FANON

FANÓN , fanoane , s . n . 1. Fiecare dintre lamele cornoase fixate de maxilarul superior al balenelor . 2. Îndoitură a pielii de pe marginea inferioară a gâtului , la bovine și la unele rase de ovine ;

GUȘĂ

GÚȘĂ , guși , s . f . 1. ( La păsări ) Porțiune mai dilatată , în formă de pungă , a esofagului , în care alimentele stau câtva timp înainte de a trece în stomac . 2. ( La animalele amfibii ) Pielea de sub maxilarul inferior , care ajută , împreună cu mușchii respectivi , la respirație . 3. ( La oameni ) Umflătură patologică formată în partea anterioară a gâtului prin mărirea glandei tiroide ; boală care provoacă această umflătură . 4. Cută de grăsime care atârnă sub bărbie la unele persoane . 5. ( Fam . ) Gât . 6. Partea de sub gât a unei blăni sau a unei piei . 7. ( În sintagma ) Gușă de conductă = cută care se formează uneori la curbarea unei

LUFAR

LUFÁR , lufari , s . m . Pește răpitor marin cu corpul alungit și turtit lateral , cu dinți pe ambele maxilare și cu carnea fină și gustoasă ( Pomatomus saltatrix ) . - Et .

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...

A r c h e u s . r o