Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DA !
Rezultatele 521 - 530 din aproximativ 2006 pentru DA !.
CANALÍCUL , canalicule , s . n . Nume dat canalelor mici din țesuturile
CANÍCULĂ , canicule , s . f . 1. Perioadă în care steaua Sirius răsare și apune o dată cu soarele ( 22 iulie - 23 august ) . 2. Căldură dogoritoare specifică zilelor calde de vară ; arșiță , zăpușeală ,
CANOTÁJ s . n . Nume dat sporturilor nautice care se practică în ambarcații puse în mișcare cu ajutorul
CÁNURĂ s . f . Nume dat firelor scurte de lână rămase în dinții pieptenului după dărăcit , folosite ( ca bătătură ) pentru țesături mai
CAPITĂLÚȚĂ , capităluțe , s . f . Nume dat literelor de tipar majuscule care au aceleași dimensiuni cu literele obișnuite din corpul respectiv . - [ Literă ] capitală + suf . -
... pe cineva ) să facă o levată la jocul de cărți ; p . ext . a câștiga un mare avantaj asupra cuiva , a - l da
CAPOTÁ , capotez , vb . I . Intranz . ( Despre autovehicule ) A se răsturna , dându - se peste cap prin ridicarea părții din spate ; ( despre avioane ) a se prăbuși , intrând cu botul în
CAR ^3 , caruri , s . n . Piesă cilindrică mobilă pe care se fixează hârtia la mașina de scris , făcând posibilă ( prin deplasare ) scrierea succesivă a literelor și a rândurilor . - După engl . [ typewriter ] carriage , fr . chariot . CAR ^2 , care , s . n . 1. Vehicul terestru încăpător , cu patru roți , cu tracțiune animală , folosit la tară pentru transportarea poverilor . 2. Cantitate de material care se poate încărca într - un car ^2 ( 1 ) . Un car de lemne . 3. ( Reg . ) Parte a ferăstrăului mecanic alcătuită din două bârne puse pe rotițe , pe care se așază bușteanul pentru a fi prefăcut în scânduri . CAR ^1 , cari , s . m . Nume dat mai multor specii de insecte mici dăunătoare , din ordinul coleopterelor , cu corpul păros și cu picioarele scurte , care trăiesc în lemn și se hrănesc cu
CARACTERÍSTIC , - Ă , caracteristici , - ce , s . f . , adj . 1. S . f . Însușire specifică predominantă , proprie unei ființe , unui lucru , unui fenomen etc . și care diferențiază o ființă de alta , un lucru de altul . 2. Adj . Care constituie trăsătura distinctivă a unei ființe , a unui lucru sau a unui fenomen . 3. S . f . Partea întreagă a unui logaritm . 4. S . f . Parametru sau dată tehnică utilizată pentru aprecierea comportării în exploatare a unui sistem tehnic sau a unui material . 5. S . f . Curbă care reprezintă modul cum variază o proprietate a unui sistem sau a unui dispozitiv în funcție de o anumită
CARACÚDĂ , caracude , s . f . 1. Pește de baltă , cu corpul turtit lateral , lung de 20 - 35 cm ( Carassius carassius ) . 2. Nume generic dat peștilor mici ; pește -
CARBOÍD , carboide , s . n . ( Chim . ) Nume dat unor compuși organici din asfalturile naturale , din reziduurile de la cracare