Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎMPĂRȚIT

 Rezultatele 61 - 70 din aproximativ 130 pentru ÎMPĂRȚIT.

GLOBIGERINĂ

GLOBIGERÍNĂ , globigerine , s . f . ( La pl . ) Gen de foraminifere cu cochilia perforată și împărțită în mai multe camere sferice ; ( și la sg . ) animal care aparține acestui

 

GRAD

GRAD , grade , s . n . 1. Nume dat mai multor unități de măsură pentru diverse mărimi ( variabile ) , în cadrul unor sisteme sau scări de reper . Grad centezimal . Grad de latitudine . 2. ( Mat . ) Exponentul sau suma exponenților mărimii literale a unui monom ; cel mai mare dintre exponenții monoamelor care alcătuiesc un polinom . 3. Fiecare dintre diviziunile în care se împarte un sistem sau o scară de reper , de măsură . 4. Valoare a unei mărimi , considerată în raport cu o valoare de referință . 5. Etalon sau criteriu de apreciere a felului cum se realizează un proces tehnic , o însușire a unui material etc . 6. ( În sintagma ) Grad de

 

GRADAT

GRADÁT^2 , - Ă , gradați , - te , adj . 1. ( Despre aparate , instrumente etc . ) Împărțit în grade ( 3 ) . 2. Care suie sau coboară treptat , care are loc , se produce pe rând , într - o succesiune ascendentă sau descendentă . - GRADÁT^1 , gradați , s . m . Militar având un grad inferior celui de

 

GRUPA

... într - un grup . 2. Refl . A se alătura unei mișcări , unui curent , unui conducător ( militând pentru o idee ) . 3. Tranz . A împărți

 

IMPARTAJABIL

IMPARTAJÁBIL , - Ă , impartajabili , - e , adj . ( Rar ) Care nu poate fi împărțit ,

 

INDIVIZIBIL

INDIVIZÍBIL , - Ă , indivizibili , - e , adj . Care nu este divizibil , care nu poate fi divizat , împărțit ; de neîmpărțit ,

 

LOBULAR

LOBULÁR , - Ă , lobulari , - e , adj . Care are forma unui lobul ; care este împărțit în lobuli ; care aparține unui

 

LOCULAR

LOCULÁR , - Ă , loculari , - e , adj . ( Bot . ) Care este împărțit în mai multe loji ( II

 

LOT

LOT , loturi , s . n . 1. Fiecare dintre porțiunile în care a fost împărțit un teren sau o pădure ; parcelă . 2. Grup de obiecte sau de ființe cu trăsături comune . 3. ( Înv . ) Loz ; câștig obținut de un

 

MĂRUNȚI

... MĂRUNȚÍ , mărunțesc , vb . IV . Tranz . A tăia , a fărâmița , a rupe , a împărți

 

MANȘĂ

MÁNȘĂ^2 , manșe , s . f . Fiecare din etapele în care se împart unele probe sportive ( de tir , de motociclism etc . ) V. repriză . MÁNȘĂ^1 , manșe , s . f . Pârghie folosită la comanda aripioarelor și a profundorului unui avion ; p . gener . mâner ,

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>