Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru AU
Rezultatele 61 - 70 din aproximativ 1325 pentru AU.
... A socoti , a fi de părere , a - și închipui , a i se părea . 4. Intranz . A avea încredere deplină în cineva sau în ceva ; a - și pune toată nădejdea în cineva sau în ceva . 5. Intranz . A admite ...
... DIADÓH , diadohi , s . m . 1. Titlu purtat de generalii lui Alexandru Macedon care și - au împărțit imperiul după moartea acestuia ; persoană care avea
... DISPÚNE , dispún , vb . III . 1. Tranz . A hotărî , a decide ; a ordona . 2. Intranz . A avea la dispoziție , a avea posibilitatea de a utiliza ceva sau pe cineva după propria dorință . 3. Intranz . A ieși învingător într - o competiție sportivă , într ...
DRAGÓN^2 , dragoni , s . m . I. 1. Monstru fabulos , închipuit cu gheare de leu , aripi de vultur și coadă lungă de șarpe . 2. Specie de șopârlă care trăiește pe copaci în unele regiuni tropicale , având de - a lungul corpului două excrescențe ale pielii în formă de aripi ( Draco volans ) . 3. Reprezentare heraldică având profilul unui chip omenesc cu barba formată din șerpi încolăciți . 4. ( Art . ) Numele unei constelații din emisfera boreală , dispusă într - un șir lung de stele terminat cu un fel de cap ; ( pop . ) Balaurul . II. Soldat din cavalerie care lupta atât călare , cât și pedestru . DRAGÓN^1 , dragoane , s . n . Șiret confecționat din fir metalic și terminat cu un ciucure , care se prinde la mânerul
DÚCE^2 , duci , s . m . 1. Titlu purtat de conducătorul unui ducat ; persoană având acest titlu . 2. Titlu nobiliar superior marchizului și inferior prințului ; persoană având acest titlu . 3. Conducător militar la triburile germanice . DÚCE^1 , duc , vb . III I. Tranz . 1. A transporta ceva sau pe cineva într - un anumit loc , a lua ceva sau pe cineva dintr - un loc și al pune în altul . 2. A lua pe cineva cu sine spre a - l conduce , a - l îndruma , a - l introduce undeva ; a conduce . 3. A deplasa pentru a apropia de cineva sau ceva ; p . ext . a apropia de cineva sau ceva . Duce lingura la gură . 4. A transmite vești , vorbe , răspunsuri , salutări etc . 5. A - și petrece viața , zilele etc . într - un anumit fel ; a trăi . 6. A îndura , a suporta , a răbda , a suferi . 7. A purta războaie , lupte , tratative etc . 8. A depune , a presta o muncă . 9. A trage , ...
... ECHIVALÁ , echivaléz , vb . I . Intranz . și tranz . A avea sau a face să aibă aceeași valoare cu altceva sau cu altcineva ; a fi sau a face să fie ...
EMÍR , emiri , s . m . 1. Titlu dat descendenților lui Mahomed ; persoană având acest titlu . 2. Titlu dat unui guvernator sau unui principe domnitor în unele țări musulmane ; persoană având acest
ENORIÁȘ , - Ă , enoriași , - e , s . m . și f . Persoană care , practicând un cult , ține de o anumită parohie . [ Pr . : - ri - aș ] - Enorie + suf . -
FÁCE , fac , vb . III . A. Tranz . I. 1. A întocmi , a alcătui , a făuri , a realiza , a fabrica un obiect . Face un gard . 2. A construi , a clădi ; a ridica , a așeza . Face o casă . Face fânul stoguri . 3. A găti , a prepara , a pregăti un aliment , o mâncare . 4. A compune , a scrie , a crea o operă literară ; a executa , a realiza o operă artistică . 5. A stabili o lege , o convenție , o înțelegere . 6. A câștiga , a agonisi , a strânge bani , avere . 7. A pregăti ceva într - un anumit scop . Își face bagajele . II. 1. ( Despre femei ) A naște . 2. ( Despre pomi ) A produce , a da roade ; ( despre plante ) a scoate , a da muguri , frunze , flori etc . 3. ( despre ființe și plante ) A căpăta , a dobândi ; a - i apărea . A făcut o bătătură . ...
FRÉZĂ^3 , freze , s . f . Un fel de guler cu mai multe pliuri care se purta la gât în sec . XVI - XVII . FRÉZĂ^2 , freze , s . f . Pieptănătură bărbătească ; frizură . FRÉZĂ^1 , freze , s . f . 1. Unealtă așchietoare cu unul sau cu mai multe tăișuri , dispuse simetric în jurul unui ax și având o mișcare de rotație , folosită la prelucrarea metalelor , a lemnului și a altor materiale dure ; frezor ^1 . 2. Mașină de frezat . 3. Mașină agricolă având organul activ format dintr - un ax rotitor prevăzut cu gheare și cuțite , care rupe bucăți din pământ , le sfărâmă și le amestecă . 4. ( Urmat de determinarea " rutieră " ) Mașină de lucru rutieră folosită pentru ruperea , mărunțirea și amestecarea cu lianți a stratului superficial de pământ , la executarea
FUS ^2 , fusuri , s . n . ( În industria pielăriei ) Unitate de măsură pentru piele , egală cu 929 cm^2 ; bucată de piele având această suprafață . [ Pl . și : fuse ] FUS ^1 , ( I ) fuse , ( II ) fusuri , s . n . I. 1. Unealtă de tors care servește la răsucirea firului și pe care se înfășoară firul pe măsură ce este tors , având forma unui bețișor lung și subțire , îngroșat la mijloc , cu capătul de sus ascuțit și cel de jos rotunjit și înțepenit într - o rotiță . 2. Organ al mașinilor de tors , cu ajutorul căruia se răsucește și pe care se înfășoară firul . II. 1. Nume dat unor părți ale mașinilor de țesut , de depănat etc . care seamănă la formă cu fusul ^1 ( I 1 ) . 2. Nume dat unor părți de mașini , de instalații etc . care îndeplinesc funcția de arbore sau de osie . 3. Trunchiul unui copac de la bază până la vârf , fară crengi . 4. Parte a unei coloane de arhitectură , cuprinsă între bază și capitel . 5. Corpul drept al ancorei , fără brațe și fară inel . 6. ( În sintagmele ) Fus sferic = porțiune din suprafața unei sfere cuprinsă între două cercuri mari care au un diametru comun . Fus orar = fiecare dintre cele ...