Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DEZVOLTARE
Rezultatele 61 - 70 din aproximativ 245 pentru DEZVOLTARE.
... CLASICÍSM s . n . 1. Ansamblu de trăsături proprii culturii antice greco - latine din cel mai înalt stadiu de dezvoltare a ei , caracterizată prin armonie , puritate , sobrietate etc . 2. Curent în arta si literatura europeană , apărut în sec . XVII în Franța , caracterizat prin ...
COLȚ , colțuri , ( I , II 4 ) s . n . colți , ( II , III ) s . m . I. S . n . 1. Punct unde se întâlnesc muchiile unui obiect sau laturile unei figuri . 2. Porțiune dintr - un obiect sau dintr - un loc cuprinsă între extremitățile reunite ale laturilor lui . 3. Loc îndepărtat , retras , dosnic ; refugiu , ascunziș . II. S . m . 1. Dinte al animalelor ( p . ext . și al oamenilor ) , în special caninul . 2. Fiecare dintre vârfurile lungi și ascuțite ale greblei , furcii sau ale altor instrumente asemănătoare . 3. Fiecare dintre cuiele de fier pe care le aplică cineva pe talpa încălțămintei de iarnă ca să nu alunece pe gheață ; țintă . 4. Vârf ascuțit și proeminent de stâncă , de gheață etc . 5. Vârful plantelor , în special al ierbii , la începutul dezvoltării lor , când încolțesc . 6. Compus : colții - babei = plantă erbacee târâtoare cu frunze penate , cu flori galbene și cu fructe țepoase ( Tribulus terrestris ) . III. S . m . 1. Fiecare dintre tăieturile de formă aproximativ triunghiulară făcute pe marginea unei stofe ; dantelă împletită în această formă . 2. Șuviță de păr ondulată trasă pe frunte sau pe
COMPOZÍȚIE , compoziții , s . f . 1. Totalitatea elementelor care alcătuiesc o unitate ; structură , compunere , alcătuire . 2. Operă , bucată , compunere artistică , în special muzicală . 3. Felul în care sunt dispuse elementele imaginii într - un tablou , astfel încât se se echilibreze între ele . 4. Joc al unui actor care interpretează un rol bazându - se în primul rând pe trăsăturile distinctive ale personajului respectiv . 5. Exercițiu școlar constând în dezvoltarea în scris a unei teme cu caracter literar date de profesor ; compunere . 6. Aliaj de cositor cu care se căptușește suprafața unei piese metalice care freacă altă suprafață metalică , cu scopul de a micșora
... Unitate de bază administrativ - economică , alcătuită din unul sau mai multe sate și condusă de un primar . 2. ( În sintagma ) Comuna primitivă = prima treaptă de dezvoltare
CONSERVATÍSM s . n . Atitudine , sistem de idei , convingeri politice care acordă importanță instituțiilor tradiționale ( religie , familie , proprietate ) și susțin dezvoltarea treptată în locul schimbărilor
... cuprinde principiile esențiale ale organizării lui , stabilește drepturile și datoriile principale ale cetațenilor , sistemul electoral , organizarea organelor supreme și locale etc . , reflectând astfel stadiul de dezvoltare
CONTRADÍCȚIE , contradicții , s . f . 1. ( Fil . ) Categorie care exprimă starea lăuntrică a tuturor obiectelor și proceselor ( corelația de unitate , legatură , coexistență și luptă a laturilor , proprietăților și tendințelor contrare , proprii fiecărui obiect sau proces ) , constituind conținutul , motorul dezvoltării , cauza tuturor schimbărilor din univers , a evoluției de la inferior la superior . 2. Raport logic între două noțiuni , judecăți , concluzii care epuizează complet domeniul lor de referință și care se exclud reciproc . 3. Nepotrivire între idei sau fapte ;
CONTRÁR , - Ă , contrari , - e , adj . , adv . , s . n . , prep . 1. Adj . Opus , potrivnic . 2. Adv . Împotrivă , în contra , neconform cu . . . 3. S . n . ( La pl . ; în forma contrarii ) Denumire dată noțiunii care desemnează laturi , însușiri sau tendințe ale obiectelor și proceselor opuse unele altora , astfel încât se exclud reciproc , această opoziție constituind forța motrice și conținutul principal al dezvoltării acelui obiect sau proces ; ( și la sg . ) fiecare din termenii unei contradicții ( 1 ) . 4. Prep . Contra , împotriva cuiva sau a ceva . [ Var . : contráriu , - ie adj . , s .
CONTRIBUÍ , contríbui , vb . IV . Intranz . A - și aduce contribuția ( morală sau materială ) , a participa la o acțiune comună ; a înlesni apariția sau dezvoltarea unui
... a fost supus , fără apă sau alt lichid , acțiunii focului pentru a putea fi mâncat . 2. ( Despre fructe și plante ) Ajuns la deplină dezvoltare sub acțiunea unor condiții naturale ; bun de mâncat . II. Fig . 1. ( Despre acțiuni , situații , condiții etc . ) Care e gata , bun ( de ) . . . , potrivit ( să ) . . . , pregătit ( pentru ...
... CRÉȘTERE , creșteri , s . f . Acțiunea de a crește . Dezvoltare , mărire treptată . 2. Sporire , mărire a numărului , volumului , intensității , duratei etc . unui lucru , unui fenomen etc . 3. Prăsire , înmulțire . 4. Educare , educație . V ...