Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DIRECȚIE
Rezultatele 61 - 70 din aproximativ 215 pentru DIRECȚIE.
CÂRMÍ , cârmesc , vb . IV . Intranz . 1. A manevra cârma unei ambarcații , a unei nave , schimbând direcția de mers ; p . gener . a o coti , a o lua în altă parte . 2. Fig . ( Rar ) A se abate de la cele spuse , de la cele
... CÂRNÍ , cârnesc , vb . IV . 1. Intranz . ( Pop . ) A ( se ) îndrepta în altă direcție ; a ( se ) întoarce . 2. Tranz . A tăia , a rupe vârful lăstarilor tineri ai unor plante pentru a favoriza ...
... legătura telefonică sau telegrafică între două localități . 5. Călătorie . Dor de cale . 6. Distanță , depărtare . A mers cale de două ceasuri . II. Fig . Direcție
... CELOSTÁT , celostate , s . n . Mecanism care urmărește mișcarea diurnă a unui astru , transmițându - i imaginea cu ajutorul unei oglinzi , tot timpul în aceeași direcție
COMUTATÓR , comutatoare , s . n . Dispozitiv pentru închiderea sau deschiderea rețelei prin care trece un curent electric sau pentru schimbarea direcției lui ; întrerupător ,
... ca aceștia să - și completeze pregătirea militară sau pentru alte motive . 3. Refl . A - și încorda întreaga atenție sau gândire într - o singură direcție ; a fi absorbit , preocupat de ceva . 4. Tranz . ( Chim . ) A mări conținutul procentual al unui component într - o soluție sau într ...
... CONDENSÓR , condensoare , s . n . Dispozitiv al unui instrument optic care servește la concentrarea și dirijarea luminii într - o direcție
CONSECVÉNT , - Ă , consecvenți , - te , adj . , adv . . s . n . 1. Adj . , adv . ( Care acționează ) conform cu principiile sale , credincios ideilor sale . 2. Adj . ( Despre o vale ) Orientat în direcția înclinării straturilor . 3. Adj . ( Fil . ; despre fenomene ) Care urmează unui alt fenomen . 4. ( Log . ) S . n . Propoziție care decurge dintr - o altă
CONTRAMÁRȘ , contramarșuri , s . m . Marșul pe care îl face o trupă când își schimbă direcția ; evoluția unei coloane care își schimbă
CÓT , coate ( I 1 ) și ( I 2 , 3 , 4 ) coturi , s . n . , ( II ) coți , s . m . I. S . n . 1. ( Anat . ; la om ) Partea exterioară a articulației dintre humerus și cubitus , care unește brațul cu antebrațul . 2. Loc . porțiune unde un drum , o vale etc . își schimbă brusc direcția ; cotitură , întorsătură . 3. Tub curbat în forma unui arc de cerc , folosit pentru a face legătura între două conducte cu direcții diferite . 4. ( Reg . ) Colț , unghi , ungher . II. S . m . Veche unitate de măsură pentru lungimi egală cu 0 , 664 metri ( în Muntenia ) sau cu 0 , 637 metri ( în Moldova ) , care reprezenta distanța de la cot ( I 1 ) până la încheietura palmei ; p . ext . măsură considerată , subiectiv , mare sau mică , după
COTÍ , cotesc , vb . IV . 1. Intranz . ( Despre râuri , drumuri etc . ) A schimba direcția , a face un cot ( I 2 ) ; ( despre ființe sau vehicule ) a face o cotitură , a părăsi drumul drept ; a cârmi . 2. Tranz . ( Rar ) A atinge , a lovi cu cotul ( I 1 ) pentru a - și face