|
|
||
Vezi și:COTĂRI,
COTĂRIT,
COTÂNGAN,
COTĂ,
COTĂRIȚĂ,
COTAR,
AGEST,
COTI,
COTIȘOR,
FRONT
... Mai multe din DEX...
COT - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. CÓT, (I 1) coate și (I 2, 3, 4) coturi, s.n., (II) coţi, s.m. I. S.n. 1. (Anat.; la om) Partea exterioară a articulației dintre humerus și cubitus, care uneşte brațul cu antebrațul. * Loc. adv. Cot la cot = alături; împreună. * Expr. A da din coate = a) a-și face loc împingând pe alții; b) a lupta (fără scrupule) pentru a ieși dintr-o încurcătură, pentru a obține o situație. A lega cot la cot = a lega (pe cineva) cu mâinile la spate (alături de altul). A-și da coate (sau cu cotul) = a-și face semne (cu cotul); a coti (2). A băga mâinile până-n (sau până la) coate = a fura mult și fără jenă. (Fam.) A-i arăta (sau a-i întoarce) cuiva cotul = a refuza pe cineva în mod batjocoritor; a nu lua în seamă, a trata cu indiferență. Mă doare-n cot! = puțin îmi pasă! ** Compus: coate-goale s.m. invar. = (depr.) om sărac. ** Parte a mânecii care acoperă cotul (I 1). ** (La cal) Parte ieșită în afara articulației de la mijlocul picioarelor de dinapoi. 2. Loc. porțiune unde un drum, o vale etc. își schimbă brusc direcția; cotitură, întorsătură. ** Meandră (a unei ape curgătoare). 3. Tub curbat în forma unui arc de cerc, folosit pentru a face legătura între două conducte cu direcții diferite. 4. (Reg.) Colț, unghi, ungher. II. S.m. Veche unitate de măsură pentru lungimi egală cu 0,664 metri (în Muntenia) sau cu 0,637 metri (în Moldova), care reprezenta distanța de la cot (I 1) până la încheietura palmei; p. ext. măsură considerată, subiectiv, mare sau mică, după împrejurări. * Expr. A scoate (sau a-i ieși cuiva) limba de-un cot, se zice când cineva face un efort (fizic) peste măsuă de mare. ** Bucată de material textil măsurată cu această unitate de măsură. ** (Reg.) Vergea de lemn sau de metal pentru măsurarea lungimii. - Lat. cubitus.Sursa : DEX '98 COT s. v. colț, colțar, cotlon, dreptar, echer, ungher, unghi.Sursa : sinonime COT s. I. 1. v. cotitură. 2. v. meandru. II. (prin Transilv.) şing. (Un \~ de pânză.)Sursa : sinonime cot (unitate de măsură) s. m., pl. coțiSursa : ortografic cot (anat.) s. n., pl. coáteSursa : ortografic cot (geogr., tehn.) s. n., pl. cóturiSursa : ortografic COT^3 coți m. înv. Veche unitate de măsură pentru lungimi egală cu aproximativ 60 cm. * A scoate limba de-un \~ a) a se sufoca de oboseală; b) a depune eforturi ce depășesc propriile puteri. /<lat. cubitusSursa : NODEX COT^2 \~uri n. 1) (la drumuri, ape curgătoare etc.) Loc unde se face o schimbare de direcție; cotitură. \~ul gârlei. * A vorbi fără \~uri a spune fără ocolișuri. A ști toate \~urile a cunoaște toate subtilitățile. 2) Partea încovoiată a unei țevi sau a unui burlan. /<lat. cubitusSursa : NODEX COT^1 coáte n. 1) Articulație dintre braț și antebraț. 2) Parte exterioară a acestei articulații. * \~ la \~ cu cineva alături de cineva; împreună. A da din coate a) a împinge pe cei din jur pentru a-și asigura trecerea; b) a acționa energic, dar fără scrupule, pentru a-și atinge scopul. A-și da coate (sau a-și da cu \~ul) unul altuia a împinge cu cotul pentru a atrage atenția asupra unui lucru sau a unei vorbe. 3) Partea din afară a mânecii care acoperă această articulație. * A-și roade coatele (pe băncile școlii) a-și face timp îndelungat învățătura. /<lat. cubitusSursa : NODEX cot (-oáte), s.n. - 1. Partea exterioară care uneşte brațul cu antebrațul. - 2. Jaret. - 3. Cotitură, întorsătură, unghi. - 4. Echer, colțar. - 5. Colț de stradă. - 6. Meandră, curbă, sinuozitate. - 7. Ungher, colț. - 8. Măsură de lungime de valoare variabilă (cot muntenesc, 0,666 m; cot moldovenesc, 0,637 m). - 9. Gradație, scară de nivel. - 10. (Arg.) An. - 11. (Arg.) Nimic. - Mr., megl., istr. cot. Lat. c?b?tum (Diez, Gramm., I, 154; Pușcariu 406; Candrea-Dens., 399; REW 2354; DAR); cf. alb. kut (Philippide, II, 636), it. gomito (abruz. govete, calabr. gùvitu, gutu), prov. code, fr. coude, sp. code, port. coto. Pentru fonetism, cf. Fr. Schürr, Mitt. Wien., 54-5. Sensurile 3-7 au pl. coturi; cu sensurile 8-10, este m., pl. coți; 11 se folosește numai la sg. și se explică prin obiceiul vulgar de a arăta cotul pentru a desemna o negație (cf. Graur, BL, V, 59). Der. cotea, s.m. (persoană cunoscută prin lipsa ei de milă); coti, vb. (a face un cot; refl., a se frecventa, a se vedea; a întoarce, a da colțul; a măsura cu cotul; a calcula capacitatea unui vas); cotar, s.m. (evaluator, măsurător); cotitură, s.f. (cotitură, meandră, sinuozitate; colț, parte secretă); cotiș, s.n. (loc cotit, cotitură, unghi); coteală, s.f. (lovire cu cotul: aglomerație); cotigi, vb. (a da colțul, a întoarce), rezultat dintr-o contaminare cu cotigă; cotări, vb. (a calcula capacitatea unui vas); cotărit, s.m. (evaluare; veche dare pe evaluarea oficială a vaselor, plătită cuparului, care de obicei o da în arendă); cotărie, s.f. (dare comercială pe țesături și băuturi); coteli, vb. (a cerceta; a munci pe brînci; a face curățenie; Bucov., a linge farfuriile; a fura; a întoarce, a da colțul; a rostogoli), pe care Skok, Dacor., III, 835 și DAR îl consideră der. de la bg. kotiljati se "a se agita, a se grăbi" dar care pare mai curînd der. de la coti cu suf. expresiv -eli (cf. Graur, BL, VI, 146). În acest caz, sb. kotiljati provine din rom., ca și sb. kut "unghi", care se foloseşte în Mold. și Bucov., cut, s.n. (cartier, suburbie).Sursa : etimologic Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru COTRezultatele 1 - 10 din aproximativ 185 pentru COT. Vasile Alecsandri - Răzbunarea lui Statu-Palmă ... ș-au trecut potopu-not. De când sunt povești în lume și se spun pe lângă vatră, Ei duc zile cu piticul Statu-Palmă-Barba-Cot. Amândoi pe-o vale verde, la picioarele-unui munte, Lungiți unul lângă altul, stau grăind în limba lor. Dar ei sunt în neastâmpăr. Când și ... privind la urieșii morți pe munte și pe vale, Zise: „Mica buturugă carul mare mi-l prăvale!...“ Note ↑ Statu-Palmă-Barba-Cot este un personagiu fantastic din cei mai originali cari se găsesc în povești. El e un pitic monstruos, având satura mică de o palmă și ... ... cas-aude, Fir și fus și ghem aruncă Și-și găsește fiu-n luncă Șarpe-având în sân. Învălește-ți în năframă Mâna până-n cot Că să nu te muște, mamă! Tu n-ai boi să duci la apă, Fă-mi un bine și mă scapă, Că m-a ... Vasile Alecsandri - Rada (Alecsandri) Vasile Alecsandri - Rada (Alecsandri) La cea casă mare Cu ferești în soare, Multe buți de toate Se lovesc în coate, Buți mari, ne-ncepute De câte cinci sute, [1] Ș-altele mai mici De-o sută și cinci. La cea casă mare, Cu ferești în soare Vinu-i bun și rece, Mult vinaț se trece Că-l vinde Rădița, Rada crâșmărița, Și-l beau cazaclii, [2] Negustori de vii. Iar unul din ei, Căpitan Matei, Cazacliu bătrân Și cu moartea-n sân, La Rada căta, Din suflet ofta Și-apoi cuvânta: ,,Rado, Rădișoară, Mândră viișoară! Ia-mă tu pe mine Că te-oi ținea bine Și ți-oi da eu ție Ruble chiar o mie, Papuci în badii Aduși din Indii, [3] Blană lungă, moale, Cu samur în poale, Și un așternut Cu aur țesut." Rada mi-l vedea Și îi răspundea: ,,Căpitan Matei, Mă vrei, nu mă vrei, Cât ești de bogat Nu mi-i fi bărbat, Că ți-e barba sură Și n-ai dinți în gură. Bărbat oi lua Care s-a afla Dunărea să-noate Ridicând din coate, În picioare stând, Buzdugan purtând." Nime nu s-afla Care cuteza Din cei cazaclii Negustori ... George Coșbuc - Coloana de atac ... căzu maiorul. Atunci un ofițer înalt, Cu spada-n vânt, iar celălalt, Trăgând mereu din carabină, Săriră-n front; iar pe colină Noi după dânșii, cot la cot, Suiam orbiș, noi, leatul tot. Cat ai clipi, muream o sută, Muream mai mulți, căci din redută Nu plumbi curgeau, ci râu de foc, Și ... George Coșbuc - Iarna pe uliță ... de foame-aduși, Se scâncesc și plâng grămadă Pe la uși. Colo-n colț acum răsare Un copil, al nu știu cui, Largi de-un cot sunt pașii lui, Iar el mic, căci pe cărare Parcă nu-i. Haina-i măturând pământul Și-o târăște-abia, abia: Cinci ca el încap ... al ei Și încins cu sfori de tei. Stă pe loc acum să vadă Și ea ce-i. S-oțărăște rău bătrâna Pentru micul Barba-cot. Ați înnebunit de tot Puiul mamii, dă-mi tu mâna Să te scot! Cică vrei să stingi cu paie Focul când e-n clăi cu ... George Coşbuc - Pierde-vară Pierde-vară de George Coșbuc Frunziș al pădurii bătrâne, Doinești, o tovarășe-al meu! Doinește și vântul prin grâne, Iar apa-n izvoare murmură Și spune tot, tot spune din gură, Tot spune mereu. Sub paltin aici e răcoare, Ies umbre pe dealuri și pier, Născute din dungi plutitoare De nori ce-n grăbire s-adună Pe munți, aurită cunună La margini de cer. Mă uit la vulturul din zare Cum zboară puternic și lin, Acum e cât corbul de mare, Cât pumnul abia, cât albina, Și-n urmă-l înghite lumina Din largul senin. S-aude pe coasă cum sună Ciocanul; pe margini de râu Poporul de pasări s-adună. E cântec de luncă, pe creste; Flăcăi ce cosesc, și neveste Prin lanuri de grâu. Iar norii-și tot schimbă făptura, Se zbuciumă-ntr-înșii-arătări - Își cască balaurii gura; Văd cuiburi de pajuri măiestre, Și roibii cei fără căpestre Din smârcuri de mări. Prin mare trec zmeii cu-notul; Și, iată-l, târând un copac Piticul cu barba cât cotul, Ies scroafele-mării cu puii, Și sparge-nchisorile Gruii Bâtrânul Novac. Văd Lupul din basme, cu laba; Zmeoaice, și codu ce-l rod. ... Mihai Eminescu - Cugetările sărmanului Dionis Mihai Eminescu - Cugetările sărmanului Dionis Cugetările sărmanului Dionis de Mihai Eminescu Ah! garafa pîntecoasă doar de sfeșnic mai e bună! Și mucoasa lumînare sfîrîind săul și-l arde, Și-n această sărăcie, te inspiră, cîntă barde — Bani n-am mai văzut de-un secol, vin n-am mai băut de-o lună. Un regat pentr-o țigară, s-împlu norii de zăpadă Cu himere!… Dar de unde? Scîrțîie de vînt fereasta, În pod miaună motanii — la curcani vînătă-i creasta Și cu pasuri melancolici meditînd umblă-n ogradă. Uh! ce frig… îmi văd suflarea, — și căciula cea de oaie Pe urechi am tras-o zdravăn — iar de coate nici că-mi pasă, Ca țiganul, care bagă degetul prin rara casă De năvod — cu-a mele coate eu cerc vremea de se-nmoaie. Cum nu sunt un șoarec, Doamne — măcar totuși are blană, Mi-aș mînca cărțile mele — nici că mi-ar păsa de ger… Mi-ar părea superbă, dulce o bucată din Homer, Un palat, borta-n părete și nevasta — o icoană. Pe păreți cu colb, pe podul cu lungi pînze de painjen Roiesc ploșnițele roșii, de ți- ... ... se sfârșește, Inima la ce-ți slujește! Badiul meu slăbea, cădea, Turcii rămași mi-l prindeau Și-l ferecau peste tot, Și-l legau strâns cot la cot Jos la stâlpul hornului, La dogoarea focului, Cu frânghie de mătase, Vițele-mpletite-n șase... Tăiau carnea pân' la oase! [5] Badiul greu se răsucea ... ... Și sălta din val în val Pân' sosea la cela mal! ↑ În poveștile poporale există o ființă fantastică ce se numește Statul-Palmă-Barbă-Cot , adică cu statul nalt de o palmă și cu barba lungă de un cot. El trăiește sub pământ și umblă călare pe un iepure șchiop. Ghemiș, mare cât un ghem, o fi negreșit rudă cu el. ↑ Adică are ... Vasile Alecsandri - Holera (Alecsandri) Vasile Alecsandri - Holera (Alecsandri) Jos, pe malul Prutului, La casele Vâlcului, Vâlcul bea, se veselește, Cu trei fete se-ndrăgește, De holeră nici gândește; Maică-sa grija-i ducea Și cu lacrimi îi zicea: ,,Dragul mamei Vâlcule, Mândrule, voinicule! Tu tot bei și veselești, De holeră nici gândești, Lasă-mi-te de beție Și de dalba veselie, Că holera-i chiar la Prut Și chiar dincoace-a trecut!" Vâlcul ei se supunea, Patru boi la car punea Și pe cal încăleca, Drumul la vale-apuca, Apuca-n călătorie Să facă negustorie. Când la cotul Prutului, Prin mijlocul câmpului, El zarea, mări, vedea O clonțată ce râdea, O clonțată-nveninată, Cu pielea pe trup uscată Și cu părul despletit Tot cu șerpi împleticit. Ea din loc în loc sărea, Spini în urmă-i răsărea, Iarba câmpului ardea Și oamenii morți cădea! ,,Cale bună, măi drumeț: Unde mergi așa sumeț?" ,,Cale-ntoarsă, cloanță fa, Unde-alergi curând așa?" ,,Merg la casa Vâlcului De pe malul Prutului Ca să-i ridic zilele, Să mă duc cu dânsele." ,,Alei! iazmă călătoare, Boală rea ș-ucigătoare! Na-ți calul și armele, De-mi lungește zilele, Să-mi mai văd copilele Că-mi ... Vasile Alecsandri - Noaptea albă (Alecsandri) ... înhămată Cu un iepure ce-i șchiop. Iar într-însa cine este? Om să fie, sau un ciot? E vestitul din poveste Statu-Palmă-Barba-Cot! Iepurașu-n trei picioare Saltă, fuge ușurel, Pe zăpada lucitoare Săpând urme dupe el, Pe când barba argintie Al uncheșului străbun Se târie pe câmpie ... La locașu-mi friguros? Ești tu, Prier [1] , al meu frate? Ești iubitul Făt-Frumos?“ „Eu sunt, dulce primăvară, Statu-Palmă-Barba-Cot. Din locașul tău afară Am venit ca să te scot.“ „Și ce vrei să faci cu mine? Ce gând ai? Ce dor ... Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru COTRezultatele 1 - 10 din aproximativ 31 pentru COT. ... COTĂRÍ , cotăresc , vb . IV . Tranz . A măsura cu cotul ( II ) dimensiunile unui butoi pentru a - i calcula capacitatea . - Cot ... COTĂRÍT^3 , cotărituri , s . n . ( Înv . ) Dare impusă negustorilor care vindeau marfă cu cotul ( II ) . - Cot + suf . - ărit . COTĂRÍT^2 , cotărituri , s . n . Meseria cotarului . - Cotar + suf . - it . COTĂRÍT^1 , cotărituri , s . n . Faptul de a cotări . - V. cotări ... COTÂNGÁN , cotângani , s . m . ( Reg . ) Băiat între 14 și 17 ani ; CÓTĂ , cote , s . f . 1. Parte cu care cineva contribuie la formarea unui fond , la o cheltuială comună etc . ; parte care îi revine cuiva în urma unei repartizări , a unei împărțeli etc . 2. ( ieșit din uz ) Contribuție obligatorie pe care statul o impunea producătorilor și care consta în predarea unor cantități de produse dinainte stabilite la termenele și prețurile fixate de stat . 3. ( Concr . ) Loc pe un teren , corespunzător unei altitudini marcate pe o hartă ; nivel la care se află un loc , o construcție etc . 4. Fiecare dintre valorile numerice ale dimensiunilor unui obiect reprezentat prin desen . 5. Ansamblu de semne , simboluri , cifre , litere care indică locul unor cărți , al unor documente etc . într - o bibliotecă , într - un inventar COTĂRÍȚĂ , cotărițe , s . f . ( Reg . ) Coș de nuiele de diferite ... II ) ale mărfurilor vândute sau cu verificarea lungimii reglementare a cotului . 3. ( La pl . ) Larvă a unor fluturi , cu mers caracteristic . - Cot AGÉST s . n . ( Reg . ) Îngrămădire de bușteni , crengi etc . aduse de ape la cotul unui râu ; loc la cotul unui râu unde se îngrămădesc bușteni , crengi etc . aduse de ... COTÍ , cotesc , vb . IV . 1. Intranz . ( Despre râuri , drumuri etc . ) A schimba direcția , a face un cot ( I 2 ) ; ( despre ființe sau vehicule ) a face o cotitură , a părăsi drumul drept ; a cârmi . 2. Tranz . ( Rar ... ... COTIȘÓR , cotișoare , s . n . ( Rar ) Diminutiv al lui cot . - Cot ... în timp de război ; totalitatea forțelor militare care operează pe câmpul de luptă sub o comandă unică . 2. Formație de militari , școlari , sportivi etc . aliniați cot la cot , cu fața la persoana care dă îndrumări , comenzi etc . 3. Fig . Grup de forțe solidare , organizate în vederea unei lupte comune pentru realizarea unui scop ... Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române... |
||