Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru EV

 Rezultatele 61 - 70 din aproximativ 208 pentru EV.

FLEȘĂ

FLÉȘĂ , fleșe , s . f . 1. Acoperiș foarte înalt , în formă de piramidă sau de con , folosit , mai ales în evul mediu , la construcțiile monumentale ale bisericilor . 2. Partea din spate a afetului unui tun . 3. Procedeu ofensiv la scrimă , constând din deplasarea energică și rapidă a corpului

 

FRAMEE

FRAMÉE , framei , s . f . ( În evul mediu , la popoarele germanice ) Lance de luptă de înălțimea unui om , cu vârful în forma unei frunze de laur , ascuțit și

 

GĂITAN

GĂITÁN , găitane , s . n . 1. Fir de metal sau șiret ( împletit ori răsucit ) de lână , mătase etc . , cusut ca ornament la unele obiecte de îmbrăcăminte . 2. ( înv . ) împletitură făcută din găitane ( 1 ) , care înlocuia platoșa în oastea Moldovei din evul mediu . [ Pr . : gă - i - . - Var . : găietán s .

 

GĂLEATĂ

GĂLEÁTĂ , găleți , s . f . 1. Vas de lemn , de metal etc . de forma unui trunchi de con cu baza mare în partea superioară , cu toartă , folosit pentru transportul ( și păstrarea ) unor lichide , unor materiale granulare sau pulverulente etc . ; conținutul acestui vas ; căldare . 2. Veche măsură de capacitate pentru lapte , cereale etc . , a cărei valoare a variat în timp , pe regiuni și pe substanțe ; conținutul acestei măsuri . 3. Dijmă în grâne care se percepea în evul mediu , în țările

 

GELEP

GELÉP , gelepi , s . m . Negustor oriental din evul mediu care cumpăra vite din Țările Române spre a le vinde la

 

GOȘTINĂ

GÓȘTINĂ , goștini , s . f . ( În evul mediu în Țara Românească și în Moldova ) Dare care se percepea în oi , porci sau vaci . - Et .

 

GONFALON

GONFALÓN , gonfaloane , s . n . Steag de război în evul mediu , cu partea liberă despicată în trei sau patru

 

HÂNSAR

HÂNSÁR , hânsari , s . m . Ostaș călare fără leafă ( în evul mediu , în Moldova ) care era răsplătit din prada luată de la dușmani . - Et .

 

HAIDUCIE

HAIDUCÍE , haiducii , s . f . 1. Luptă armată a unor cete de haiduci ( 1 ) împotriva asupritorilor , frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică . 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc ( 1 ) . 3. Purtare , deprindere de haiduc ( 1 ) . - Haiduc + suf . -

 

HAN

HAN ^2 , hanuri , s . n . Local cu ospătărie unde se pot adăposti peste noapte drumeții ( cu caii și căruțele lor ) . HAN ^1 , hani , s . m . Titlu purtat , în evul mediu , de conducătorii mongoli și preluat de suveranii multor țări din Orient ; persoană care avea acest titlu ; han -

 

HANAP

HANÁP s . n . Cupă din lemn , metal etc . bogat ornamentată , folosită în evul mediu pentru

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>