Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru IN CASA
Rezultatele 61 - 70 din aproximativ 130 pentru IN CASA.
FRUNTÁR , fruntare , s . n . 1. Grindă principală care mărginește prispa în partea de sus și pe care se sprijină grinzile secundare ale casei . 2. Curea care leagă cele două părți laterale ale căpețelei și care trece peste fruntea
... FUMĂRÍT s . n . Dare percepută în Țara Românească și în Moldova , în sec . XVII , pe fiecare coș de fum al caselor țărănești , respectiv pe fiecare casă
FUMÁR , fumare , s . n . Deschizătură făcută în acoperișul caselor de la țară , pentru a permite ieșirea fumului din sobe ; hogeag ,
FÚRCĂ , furci , s . f . 1. Unealtă agricolă formată dintr - o prăjină de lemn sau de oțel terminată cu doi sau trei dinți ( încovoiați ) , folosită pentru strângerea fânului , clăditul șirelor , strângerea gunoiului , a băligarului etc . s Expr . Parc - ar fi puse ( sau adunate ) cu furca , se spune despre lucruri așezate în dezordine , nesortate . 2. ( În sintagme ) Nume dat unor unelte sau obiecte asemănătoare cu furca ( 1 ) : a ) furca telefonului = partea aparatului de telefon pe care stă receptorul ; b ) furca pieptului = extremitatea inferioară a sternului , cu cele două cartilaje costale fixate de el ; lingura pieptului , lingurea ; c ) furca gâtului = extremitatea superioară a sternului , cu cele două clavicule fixate de el ; d ) furca puțului ( sau fântânii ) = stâlpul de care se sprijină cumpăna ; e ) furca scrânciobului = stâlpul orizontal de care este fixat scrânciobul ; f ) furca drumului = răspântie . 3. Vergea de lemn la capătul căreia se leagă caierul pentru a fi tors . 4. Furcărie . 5. Organ al mașinii de filat , cu ajutorul căruia se produce torsionarea fibrelor . 6. Fiecare dintre stâlpii groși de stejar de care se prind cosoroabele și care susțin acoperișul și pereții caselor țărănești din
GĂZDOÁIE , găzdoaie , s . f . ( înv . și reg . ) 1. Stăpâna casei ( în raport cu oaspeții sau cu chiriașii săi ) ; gospodină . 2. Chiaburoaică . [ Pr . : - doa - ie ] - Gazdă + suf . -
GANG , ganguri , s . n . Loc de trecere aflat sub o construcție , sub boltitura unei
GÁZDĂ , gazde , s . f . 1. Persoană care primește pe cineva la sine ( dându - i adăpost ) ; cel care ține pe cineva la sine în schimbul unei chirii ( și cu întreținere plătită ) ; stăpânul unei case în raport cu oaspeții săi , amfitrion . 2. Locuință ocupată de cineva în calitate de oaspete sau de chiriaș . 3. ( Reg . ) Țăran bogat ; chiabur ,
GINECÉU , ginecee , s . n . 1. Apartament rezervat femeilor în casele antice grecești . 2. Loc rezervat femeilor în vechile biserici creștine . 3. ( Bot . ) Pistilul ^1 unei
GOSPODÍNĂ , gospodine , s . f . Femeie care se ocupă cu treburile gospodăriei , ale casei familiale ;
HERÁLDIC , - Ă , heraldici , - ce , s . f . , adj . 1. S . f . Disciplină auxiliară a istoriei , care se ocupă cu studiul stemelor statelor , cu blazoanele caselor domnitoare , familiilor nobiliare , orașelor etc . 2. Adj . Care aparține heraldicii ( 1 ) , privitor la
HÉRME s . f . pl . Stâlpi de piatră amplasați de - a lungul drumurilor , la răspântii și la intrarea în casele grecești , având săpat în partea superioară capul lui Hermes , zeul