Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru OMENIT

 Rezultatele 61 - 70 din aproximativ 131 pentru OMENIT.

MONGOLOID

MONGOLOÍD , - Ă , mongoloizi , - de , s . m . și f . , adj . 1. S . m . și f . ( La pl . ) Denumirea uneia dintre cele trei mari rase omenești , răspândită în Asia centrală , Asia de est și de sud - est ; ( și la sg . ) persoană care aparține acestei rase . 2. Adj . Care prezintă caractere fizice asemănătoare cu ale unui mongol ( 1 ) ; care se referă la mongoloid (

 

MULA

MULÁ^2 s . f . v . mola ^2 . MULÁ^1 , mulez , vb . I . Tranz . 1. A da formă unui obiect , prin presarea materialului plastic în tipare sau în matrițe . 2. A scoate în relief , a contura corpul sau o parte a corpului

 

NATURALISM

NATURALÍSM s . n . 1. Curent sau tendință în artă și literatură , care se caracterizează prin observarea riguroasă a faptelor din realitatea obiectivă , prin redarea lor fidelă , prin preferința pentru aspectele urâte , vulgare ale naturii omenești etc . 2. Concepție filozofică care exclude supranaturalul , ridicând natura la rangul de principiu suprem . 3. Teorie etică care întemeiază noțiunea binelui pe un principiu situat în afara moralei ( evoluție biologică , plăcere etc . ) , viața morală fiind o prelungire a celei

 

NEÎNȚELES

NEÎNȚELES , - EÁSĂ , neînțeleși , - se , adj . Care nu este sau nu poate fi înțeles , priceput , explicat ; greu de priceput , de explicat ; care nu poate fi cuprins de mintea omenească ; inexplicabil ; tainic , misterios . - Ne - +

 

NEOMENEȘTE

NEOMENÉȘTE adv . În chip neomenesc , cu cruzime . [ Pr . : ne - o - ] - Ne - +

 

NEOMENESC

NEOMENÉSC , - EÁSCĂ , neomenești , adj . Lipsit de omenie ; inuman , sălbatic . [ Pr . : ne - o - ] - Ne - +

 

NEOMENIT

NEOMENÍT , - Ă , neomeniți , - te , adj . ( Înv . ) Neomenos . [ Pr . : ne - o - ] - Ne - +

 

NEPRICEPUT

NEPRICEPÚT , - Ă , nepricepuți , - te , adj . 1. ( Adesea substantivat ) Care nu se pricepe să facă ceva , care este lipsit de iscusință , de îndemânare sau de competență într - o acțiune ; neîndemânatic , stângaci . 2. ( Adesea substantivat ) Care nu pricepe , nu înțelege sau înțelege greu ceva ; p . ext . lipsit de minte , de judecată ; prost , neștiutor . 3. Care nu poate fi priceput , care este deasupra priceperii omenești ; neînțeles ; enigmatic . - Ne - +

 

NOȚIUNE

NOȚIÚNE , noțiuni , s . f . 1. Formă logică fundamentală a gândirii omenești , care reflectă caracterele generale , esențiale și necesare ale unei clase de obiecte ; concept . 2. Cunoștință generală despre valoarea , sensul , însemnătatea unui lucru ; idee , concepție despre ceva . 3. ( La pl . ) Cunoștințe , principii generale de bază într - un anumit domeniu . [ Pr . : - ți -

 

NUD

NUD , - Ă , nuzi , - de , ( 1 , 3 , 4 ) adj . , nuduri , ( 2 ) s . n . 1. Adj . ( Despre oameni sau despre corpul lor ) Fără nici un veșmânt , complet dezbrăcat , gol . 2. S . n . Persoană sau corp omenesc complet dezbrăcat : spec . reprezentare în artele plastice a omului complet dezbrăcat . 3. Adj . Fără ornamente ; simplu ; neted . 4. Adj . ( În sintagma ) Proprietate nudă = proprietate pe care o stăpânește cineva fără a se bucura ( vremelnic ) de uzufructul

 

OBICEI

OBICÉI , obiceiuri , s . n . 1. Deprindere individuală câștigată prin repetarea frecventă a aceleiași acțiuni ; fel particular de a se purta sau de a face ceva ; obișnuință , învăț . 2. Deprindere consacrată ; mod de a se purta , de a se îmbrăca , rânduială , uz etc . comune unui popor sau unei comunități omenești ; datină , tradiție , uzanță , uz , rânduială . 3. ( Înv . ) Lege nescrisă , drept sau obligație statornicite prin tradiție ;

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>