Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ROMÂNĂ
Rezultatele 61 - 70 din aproximativ 116 pentru ROMÂNĂ.
M s . m . invar . A șaisprezecea literă a alfabetului limbii române ; sunet notat cu această literă ( consoană sonantă oclusivă nazală ( 2 ) bilabială ) . [ Pr . :
... MOȚ ^2 , MOÁȚĂ , moți , moațe , s . m . și f . Român din Munții Apuseni ; moțogan . MOȚ ^1 , moțuri , s . n . 1. Șuviță de păr ( mai lung și mai des ) din frunte sau din creștetul capului ( la ...
... MOCÁN , mocani , s . m . Locuitor ( român
MUCARÉR , mucareruri , s . n . ( În evul mediu , în Țară Românească și în Moldova ) 1. Firman de confirmare a domnilor români de către Poarta Otomană . 2. Sumă de bani plătită Porții Otomane de către domnii țărilor românești , începând din sec . XVII , pentru a obține la fiecare trei ani reînnoirea
N s . m . invar . A șaptesprezecea literă a alfabetului limbii române ; sunet notat cu această literă ( consoană nazală ( 2 ) dentală ) . [ Pr . : ne ,
NEROMÂNÉSC , - EÁSCĂ , neromânești , adj . ( Despre modul de exprimare , de pronunțare al cuiva ) Care este greșit din punctul de vedere al limbii române . Construcție neromânească . - Ne - +
NISFIÁ , nisfiele , s . f . Monedă turcească de aur sau de argint , care a circulat și în țările române . [ Pr . : - fi - a . - Var . : nisfeá , nésfie s .
NIZÁM , nizamuri , ( I ) s . n . , nizami , ( II ) s . m . I. S . n . ( în evul mediu , în țările române ) . 1. Denumire dată statutului unei bresle în care se specificau drepturile și îndatoririle membrilor acesteia . 2. Normă de lucru fixată printr - un regulament . II. S . m . Soldat turc în
O ^5 adj . nehot . V. un ^2 . O ^4 num . card . V. unu . O ^3 art . nehot . V. un . O ^2 interj . 1. Exclamație ( emfatică ) folosită în invocații și în apostrofe . 2. Exclamație care exprimă diverse stări emotive : mirare , admirație , mulțumire , dorință , mâhnire etc . 3. Exclamație care precedă și întărește o afirmație , o constatare . - Onomatopee . O ^1 s . m . invar . A optsprezecea literă a alfabetului limbii române ; sunet notat cu această literă ( vocală cu deschidere ( 4 ) mijlocie , rotunjită ( 2 ) , din seria
ÓBLIC , - Ă , oblici , - ce , adj . 1. Înclinat față de o dreaptă sau față de un plan ; pieziș , plecat , aplecat . 2. ( Lingv . ; în sintagma ) Caz oblic = nume dat uneori în gramatica română cazurilor genitiv și dativ , iar în gramatica altor limbi , în mod curent , tuturor cazurilor , cu excepția nominativului și a
P s . m . invar . A nouăsprezecea literă a alfabetului limbii române ; sunet notat cu această literă ( consoană oclusivă bilabială surdă ( 2 ) ) . [ Pr . :