Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ST

 Rezultatele 61 - 70 din aproximativ 86 pentru ST.

STÂNCĂRIE

STÂNCĂRÍE , stâncării , s . f . Îngrămădire , mulțime de stânci ; regiune cu stânci - Stâncă + suf . -

 

STÂNGĂCIE

STÂNGĂCÍE , stângăcii , s . f . Lipsă de îndemânare , de ușurință în mișcări , în exprimare , în comportare

 

STÂNJENEALĂ

STÂNJENEÁLĂ , stânjeneli , s . f . Acțiunea de a ( se ) stânjeni ; stinghereală . - Stânjeni + suf . -

 

STÂNJENEASCĂ

STÂNJENEÁSCĂ , stânjenești , adj . Prăjină stânjenească ( Înv . ; în sintagma ) = măsură de lungime egală cu un stânjen . - Stânjen + suf . -

 

STÂRCULEȚ

STÂRCULÉȚ , stârculeți , s . m . Diminutiv al lui stârc . - Stârc + suf . -

 

STÂRPITURĂ

STÂRPITÚRĂ , stârpituri , s . f . 1. Ființă nedezvoltată , pipernicită , pocită ; pocitură , stârpiciune ; avorton . 2. ( Pop . ) Femeie stearpă ; animal sterp . - Stârpi + suf . -

 

STĂMBĂRIE

STĂMBĂRÍE^2 , stămbării , s . f . Magazin de stămburi . - Stămbar + suf . - ie . STĂMBĂRÍE^1 , stămbării , s . f . Cantitate mare de

 

STĂNOAGĂ

STĂNOÁGĂ , stănoage , s . f . ( Tipogr . ) Raft în formă de pupitru pe care se așază casetele de litere când se culege un text . - Refăcut din stănoage ( pl . lui

 

STĂPÂNESC

STĂPÂNÉSC , - EÁSCĂ , stăpânești , adj . ( Înv . ) Care aparține stăpânului ; al stăpânului , de stăpân . - Stăpân + suf . -

 

STĂPÂNI

STĂPÂNÍ , stăpânesc , vb . IV . Tranz . A deține un bun în calitate de proprietar , a avea ceva în proprietate , a poseda . 2. Tranz . A cunoaște foarte bine un domeniu de activitate , o specialitate , o doctrină ; a poseda cunoștințe temeinice ( teoretice și practice ) într - un anumit domeniu . 3. Refl . Fig . ( Despre oameni ) A se reține ( de la manifestarea unui sentiment , a unei porniri etc . ) ; a se înfrâna , a se domina ; a avea stăpânire de sine . 4. Intranz . A domni într - o țară , a guverna , a conduce . 5. Tranz . Fig . ( Despre propriile idei , sentimente etc . ) A ține pe cineva sub influența sau stăpânirea sa ; a

 

STĂPÂNIRE

STĂPÂNÍRE , stăpâniri , s . f . Acțiunea de a ( se ) stăpâni și rezultatul ei . 1. Proprietate , posesiune . 2. Domnie , suveranitate ; conducere , guvernare ; dominație . 3. Fig . Înfrânare , dominare a propriilor porniri , sentimente , etc . V.

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>