Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ELEMENT
Rezultatele 71 - 80 din aproximativ 810 pentru ELEMENT.
... TRANSMUTÁȚIE , transmutații , s . f . Transformare a unui element
TRANSURÁNIC , - Ă , transuranici , - ce , adj . ( Despre elemente chimice ) Care are numărul atomic mai mare decât acela al uraniului și este obținut prin bombardarea altor elemente ;
... univoci , - ce , adj . 1. Care are un singur sens sau păstrează același sens în întrebuințări diferite . 2. ( Mat . ) Care se caracterizează prin faptul că unui element dintr - o primă mulțime îi corespunde un singur element
VALÉNȚĂ , valențe , s . f . 1. ( Chim . ) Mărime care indică capacitatea de combinare a elementelor și a radicalilor și care reprezintă numărul atomilor de hidrogen ( sau de echivalenți ai acestuia ) cu care se poate combina atomul elementului sau radicalul respectiv . 2. Fig . Însușire , posibilitate ( de
... VOLÉT , voleturi , s . n . 1. Element mecanic mobil plasat la fiecare aripă de avion și care servește la mărirea sustenației . 2. Fiecare dintre elementele mecanice ale radiatorului unui motor de avion ...
... ZEROVALÉNT , - Ă , zerovalenți , - te , adj . ( Despre elemente chimice ) Care nu se poate combina cu nici un element
... ZID , ziduri , s . n . Element de construcție vertical sau puțin înclinat , cu grosime ( relativ ) mică în raport cu celelalte dimensiuni , executat din cărămizi , din blocuri de piatră etc . , așezate ordonat ...
ÎMBOGĂȚÍ , îmbogățesc , vb . IV . 1. Refl . și tranz . A deveni sau a face să devină bogat ; a ( se ) înavuți , a ( se ) în stări . 2. Tranz . și refl . A ( se ) adăuga noi elemente unui bun material sau spiritual , a face să devină sau a deveni mai numeros , mai cuprinzător , mai complex ; a ( se ) dezvolta , a ( se ) mări . - În +
ÎMPESTRIȚĂTÚRĂ , împestrițături , s . f . Amestecătură de culori , p . ext . de elemente străine , eterogene ; împestrițare , pestrițătură . - Împestrița + suf . -
ÎNCASTRÁ , încastrez , vb . I . Tranz . ( Tehn . ) A realiza o legătură între două elemente ale unui ansamblu pentru a împiedica mișcarea
ÎNFIRIPÁ , înfiripez , vb . I . 1. Tranz . A alcătui ceva din elemente puține , disparate sau necorespunzătoare ; a înjgheba . 2. Refl . A - și reveni în puteri ; a se reface după o boală , a se întrema . [ Prez . ind . și : înfiríp . - Var . : înciripá vb .