Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ST

 Rezultatele 71 - 80 din aproximativ 86 pentru ST.

STĂPÂNIRE

STĂPÂNÍRE , stăpâniri , s . f . Acțiunea de a ( se ) stăpâni și rezultatul ei . 1. Proprietate , posesiune . 2. Domnie , suveranitate ; conducere , guvernare ; dominație . 3. Fig . Înfrânare , dominare a propriilor porniri , sentimente , etc . V.

 

STĂPÂNIT

STĂPÂNÍT , - Ă , stăpâniți , - te , adj . ( Despre oameni și manifestările lor ) Care are sau care denotă putere de stăpânire ; cumpătat , reținut . - V.

 

STĂPÂNITOR

STĂPÂNITÓR , - OÁRE , stăpânitori , - oare , adj . , s . m . și f . I. Adj . Care stăpânește , care ține sub stăpânirea sa . II. S . m . și f . 1. Persoană care domnește într - o țară ; domnitor . 2. Proprietar , posesor , stăpân . - Stăpâni + suf . -

 

STĂREȚI

STĂREȚÍ , stărețesc , vb . IV. Intranz . A conduce o mănăstire în calitate de

 

STĂREȚIE

STĂREȚÍE , stăreții , s . f . 1. Funcție , demnitate de stareț ; timpul cât cineva exercită această funcție . 2. Locuința sau cancelaria starețului sau stareței unei mănăstiri . - Stareț + suf . -

 

STĂRUIALĂ

STĂRUIÁLĂ , stăruieli , s . f . ( Înv . ) Stăruință . [ Pr . : - ru - ia - ] - Stărui + suf . -

 

STĂTĂTOR

STĂTĂTÓR , - OÁRE , stătători , - oare , adj . 1. Care stă pe loc , care nu se mișcă , imobil , fix ; ( în special despre ape ) care nu curge . 2. ( Înv . : despre oameni ) Cu locuința statornică ; stabil . 3. ( În loc . adj . ) De sine stătător = care poate exista și se poate menține prin propriile sale puteri sau însușiri , care nu depinde de nimeni sau de nimic ; independent . - Sta + suf . -

 

STĂTULEȚ

STĂTULÉȚ , stătulețe , s . n . Diminutiv al lui stat ^1 . - Stat ^1 + suf . -

 

STÂNIȘOARĂ

STÂNIȘOÁRĂ , stânișoare , s . f . Diminutiv al lui stână . - Stână + suf . -

 

STĂNCUȚĂ

STĂNCÚȚĂ , stăncuțe , s . f . Pasăre de culoare neagră - cenușie , cu ciocul și picioarele negre , mai mică decât cioara ; stancă , ceucă ( Coloeus monedula ) . - Stancă + suf . -

 

STĂRUINȚĂ

STĂRUÍNȚĂ , stăruințe , s . f . 1. Faptul de a stărui ( 1 ) ; rugăminte , cerere repetată și insistentă ; insistență , stăruire , stăruială . 2. Perseverență , tenacitate , ( într - o acțiune , într - un sentiment

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>