Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ALIMENT
Rezultatele 81 - 90 din aproximativ 198 pentru ALIMENT.
FRECÁT^2 , - Ă , frecați , - te , adj . ( Despre unele alimente ) Amestecat astfel încât să devină o masă omogenă și pufoasă . V. freca . FRECÁT^1 s . n . Faptul de a ( se ) freca . - V.
... FRÍGE , frig , vb . III . 1. Tranz . A prepara un aliment ( în special carne sau pește ) prin expunere directă la acțiunea focului ( în frigare , pe grătar etc . ) ; p . ext . a prăji în tigaie . 2 ...
FRIGIDÉR , frigidere , s . n . Dulap de construcție specială echipat cu un agregat frigorigen , care menține o temperatură scăzută produsă cu ajutorul energiei electrice , a gazului metan sau a unui combustibil lichid , destinat răcirii și păstrării temporare a alimentelor și a produselor ușor
FRIPT , - Ă , fripți , - te , adj . , s . f . art . 1. Adj . ( Despre alimente ) Care a fost gătit prin expunere directă la acțiunea focului ; p . ext . prăjit . 2. Adj . ( Despre ființe ) Ars , rănit prin acțiunea focului sau a unui obiect fierbinte . 3. S . f . art . Numele unui joc de copii în care unul dintre jucători încearcă să lovească peste palme pe celălalt , iar acesta și le ferește în ultimul moment . - V.
FURGÓN , furgoane , s . n . Vehicul tras de cai de obicei acoperit , care servește la transportarea bagajelor , a alimentelor , a munițiilor
GHERÉTĂ , gherete , s . f . 1. Construcție mică ( de lemn ) în care se poate adăposti o santinelă , un paznic etc . 2. Construcție mică , cu o singură încăpere , făcută din materiale ușoare , în care se vând alimente , ziare etc . ; chioșc ,
... GOGÂLȚ interj . Cuvânt care imită zgomotul făcut de cineva care înghite repede , cu lăcomie un aliment
GREU , GREA , grei , grele , adj . , GREU , adv . , s . n . I. Adj . 1. Care apasă cu greutate asupra suprafeței pe care stă ; care are greutate ( mare ) ; care cântărește mult . Corp greu . 2. Care este împovărat , îngreuiat , încărcat . Sac greu . II. Adj . 1. ( Despre părți ale corpului ) Care pare că apasă ( din cauza oboselii , bolii , stării sufletești etc . ) . Are capul greu . 2. ( Despre alimente ) Care produce ușor indigestie ; care se asimilează cu greutate . 3. ( Despre mirosuri ) Care produce o senzație de neplăcere , de insuficiență respiratorie etc . ; ( despre aer ) care miroase rău ; încărcat ; p . ext . apăsător , copleșitor . 4. ( Despre noapte , ceață etc . ) Dens , compact . III. Adj . 1. Care se face cu greutate , care cere eforturi mari ; anevoios . Muncă grea . 2. ( Despre suferințe , necazuri , împrejurări etc . ) Care se suportă cu mari suferințe , cu mare greutate ; ( despre boli ) care aduce mari suferințe și se vindecă cu mare greutate sau nu se mai vindecă ; grav . IV. Adv . 1. Cu greutate ( mare ) , cu toată greutatea . S - a lăsat greu . 2. În mod dificil , anevoios , cu dificultate , cu trudă ; anevoie . Muncește greu . 3. Rău , grav , tare . E greu bolnavă . V. S . n . 1. Greutate , dificultate ; împrejurare dificilă ; impas . 2. Povară , sarcină ; p . ext . partea cea ...
GÚȘĂ , guși , s . f . 1. ( La păsări ) Porțiune mai dilatată , în formă de pungă , a esofagului , în care alimentele stau câtva timp înainte de a trece în stomac . 2. ( La animalele amfibii ) Pielea de sub maxilarul inferior , care ajută , împreună cu mușchii respectivi , la respirație . 3. ( La oameni ) Umflătură patologică formată în partea anterioară a gâtului prin mărirea glandei tiroide ; boală care provoacă această umflătură . 4. Cută de grăsime care atârnă sub bărbie la unele persoane . 5. ( Fam . ) Gât . 6. Partea de sub gât a unei blăni sau a unei piei . 7. ( În sintagma ) Gușă de conductă = cută care se formează uneori la curbarea unei
GÚRĂ , guri , s . f . I. 1. Cavitate din partea anterioară ( și inferioară ) a capului oamenilor și animalelor , prin care alimentele sunt introduse în organism ; p . restr . buzele și deschizătura dintre ele ; buze . 2. Gura ( I 1 ) considerată ca organ cu care cineva se hrănește . 3. Gura ( I 1 ) considerată ca organ al vorbirii ; cloanță . 4. Gura ( I 1 ) considerată ca organ al cântării . II. Deschizătură a unui obiect , a unei încăperi etc . , prin care intră , se introduce , se varsă , iese etc . ceva , prin care se stabilește o comunicație etc . Gura vasului . Gura cămășii . Gură de canal . Gura
HÁLĂ^2 , hale , s . f . ( Reg . ) 1. Vijelie . 2. Monstru , dihanie , arătare . 3. ( La pl . ) Păsări de curte . HÁLĂ^1 , hale , s . f . 1. Clădire amenajată , cu instalațiile necesare , unde se vând alimente ( îndeosebi carne ) ; piață acoperită . 2. Sală de dimensiuni foarte mari , amenajată ca atelier în fabrici , ca sală pentru manifestații sportive , culturale , pentru expoziții