Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru APLICAT
Rezultatele 81 - 90 din aproximativ 234 pentru APLICAT.
EMPLÁSTRU , emplastre , s . n . Preparat farmaceutic solid , plastic , care are în compoziția sa săruri de plumb , rășini , cauciuc , medicamente și care se aplică pe piele pentru izolarea rănilor sau fixarea pansamentelor ;
EPOLÉT , epoleți , s . m . Bandă de stofă care se prinde pe umerii uniformelor și pe care se aplică de obicei însemnele gradului , ale specialității
ÉRHĂ s . f . ( Reg . ) Piele de vițel foarte subțire , bine tăbăcită , care se aplică pe bundițe și pe care se brodează
ESTEZIOMETRÍE , esteziometrii , s . f . ( Metodă de ) măsurare a sensibilității tactile prin stabilirea distanței minime la care vârfurile esteziometrului , aplicate pe piele , determină două senzații distincte . [ Pr . : - zi -
ETICHÉTĂ , etichete , s . f . 1. Bucată de hârtie , de carton etc . care se aplică sau se leagă de pachete , sticle etc . și pe care se indică conținutul , prețul , posesorul , destinația etc . 2. Fig . Titlu , nume , calificativ sub care se prezintă sau figurează cineva sau ceva , ascunzând natura adevărată . 3. Fig . Norme de comportare riguros stabilite la curțile monarhilor , în relațiile dintre diplomați etc . ; p . ext . reguli convenționale de comportare ( politicoasă ) , întrebuințate în relațiile dintre membrii unei clase , ai unei societăți
... ETICHETÁ , etichetez , vb . I . Tranz . 1. A aplica o etichetă pe un obiect . 2. Fig . A califica pe cineva sau ceva așa cum se cuvine sau cum crede că se cuvine ...
EX - LÍBRIS , ex - librisuri , s . n . Vinietă aplicată pe o carte , purtând numele unei biblioteci , a bibliofilului sau o
EXÍL , exiluri , s . n . 1. Pedeapsă aplicată în unele țări pentru delicte politice , constând în izgonirea unui cetățean din țara sau din localitatea în care trăiește ; surghiun . 2. Situație în care se găsește o persoană exilată . [ Pr . : eg -
EXTÉRN , - Ă , externi , - e , adj . , s . m . și f . I. Adj . 1. Care se află așezat în afară ; din afară , exterior ; străin . 2. ( Despre medicamente ) Care se aplică numai pe suprafața corpului . II. S . m . și f . 1. Elev , ucenic care locuiește și ia masa în afara școlii sau a locului unde învață meseria . 2. Student în medicină care , în urma unui examen , este admis să facă practică în
FALÁNGĂ^1 , falange , s . f . 1. Fiecare dintre oasele mici , alungite , care alcătuiesc scheletul degetelor . 2. ( În Grecia antică ) Formație de infanteriști înarmați cu lănci , dispuși în rânduri compacte și având centrul și una dintre aripi mai întărite . 3. Grupare politică paramilitară de tip fascist din Spania . 4. ( În doctrina socială utopică a lui Fourier ) Unitate social - economică de bază formată din 1500 - 2000 de oameni cu pregătiri diverse . FALÁNGĂ^2 , falange , s . f . Un fel de sul de lemn de care se legau , în regimul feudal , picioarele celor condamnați să fie bătuți la tălpi ; p . ext . bătaie la tălpi aplicată acestor
FERECĂTÚRĂ , ferecături , s . f . ( Rar ) Acțiunea de a fereca ; ( concr . ) legătură sau îmbrăcăminte de metal aplicată unui obiect pentru a - l fereca . - Fereca + suf . -