Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru APLICAT
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 234 pentru APLICAT.
... A pune ceva în practică ; a întrebuința , a folosi ; a face , a administra . A aplica un procedeu . A aplica
... APLICÁȚIE , aplicații , s . f . 1. Faptul de a aplica ( 1 ) . 2. Faptul de a aplica
APLÍCĂ , aplice , s . f . 1. Ornament în relief fixat pe suprafața unui obiect , a unui perete etc . 2. Corp de iluminat care se fixează pe
GRUND , grunduri , s . n . 1. Primul strat de material special aplicat pe suprafața unei piese , a unui obiect , a unui element de construcție care urmează să fie finisată . 2. Strat de vopsea albă care se aplică pe pânza , pe cartonul sau pe scândura pe care se pictează . 3. Strat de mortar aplicat pe zidărie , servind ca suport pentru tencuiala
... APLICÁRE , aplicări , s . f . Acțiunea de a aplica și rezultatul ei . - V. aplica
CATAPLÁSMĂ , cataplasme , s . f . Pastă medicinală , cu acțiune emolientă și revulsivă , care se aplică , drept remediu , pe partea bolnavă a corpului ; p . ext . bucată de pânză , bandaj etc . pe care se întinde această pastă , pentru a fi aplicată pe
MÁRCĂ^4 , mărci , s . f . ( adesea determinat prin " poștală " ) Mic imprimat emis de stat și care , aplicat sau tipărit pe scrisori , pe unele colete etc . , servește drept plată anticipată a transportului poștal . MÁRCĂ^3 , mărci , s . f . 1. Nume dat în statul franc și în Germania medievală comitatelor de frontieră , aflate sub guvernare militară . 2. Obște sătească din Europa apuseană medievală , în care pământul arabil rămâne proprietate privată . MÁRCĂ^2 , mărci , s . f . Unitate monetară principală în unele țări europene . MÁRCĂ^1 , mărci , s . f . 1. Semn distinct aplicat pe un obiect , pe un produs , pe un animal etc . pentru a - l deosebi de altele , pentru a - l recunoaște etc . 2. Fisă de metal cu număr de ordine , cu care lucrătorii își dovedesc prezența la lucru sau pe care o lasă în schimbul uneltelor primite . 3. Piatră sau bucată de șină vopsită în alb , așezată transversal între două linii de cale ferată care se întretaie , pentru a indica ramificația liniei ferate și locul până unde pot înainta vehiculele fără pericol de ciocnire . 4. Fig . Semn distinctiv , trăsătură specifică , însușire caracteristică ;
PECÉTE , peceți , s . f . 1. Placă ( de metal ) cu mâner sau montată pe un inel , pe a cărei suprafață este gravată o monogramă , o emblemă etc . și care , aplicată pe ceară roșie sau cu tuș pe un act , pe o scrisoare sau pe un colet , dă acestora caracter de autenticitate și de integritate ; sigiliu ; p . ext . ștampilă . 2. Ceară roșie sau bucată de plumb ( care se aplică sau care se leagă de un document , de un pachet ) pe care se imprimă , prin apăsare , o pecete ( 1 ) ; semn imprimat prin aplicarea unei peceți ( 1 ) pe un document , pe un obiect etc . , sigiliu . 3. ( Înv . și reg . ) Aprobare , rezoluție sau ordin în scris , întărit cu o pecete ( 1 ) . [ Var . : pecétie s .
PEDEÁPSĂ , pedepse , s . f . 1. Măsură de represiune , sancțiune aplicată celui care a săvârșit o greșeală ; spec . măsură de constrângere prevăzută de lege și aplicată cuiva de o instanță judecătorească drept sancțiune pentru o infracțiune ; condamnare , osândă ; situație în care se află cel pedepsit , condamnat . 2. Fig . Suferință ( fizică sau morală ) , chin , supliciu ; necaz ,
PENALITÁTE , penalități , s . f . 1. Faptul de a fi pasibil de o pedeapsă judiciară ; p . ext . pedeapsă judiciară aplicată cuiva . 2. Faptul de a fi pasibil de o despăgubire ; p . ext . despăgubire , amendă . 3. ( Sport ) Abatere a unui sportiv , în cadrul unei competiții , sancționată de arbitru conform regulamentului de joc : p . ext . sancțiune aplicată în urma comiterii acestei