Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CAVITATE
Rezultatele 81 - 90 din aproximativ 136 pentru CAVITATE.
OMUȘÓR , omușori , ( 1 ) s . m . , omușoare , ( 2 ) s . n . 1. S . m . Omuleț ( 1 ) . 2. S . n . Apendice cărnos , mobil și contractil , situat în cavitatea bucală , în partea posterioară a palatului moale ; luetă ,
ORBÍTĂ , orbite , s . f . 1. Traiectorie în formă de curbă ( închisă ) pe care o parcurge un mobil . 2. Fiecare dintre cele două cavități osoase ale craniului , în care se află globul ocular . 3. Fig . Sfera sau mediul unei activități oarecare ; sferă de acțiune sau de
PALÁT^2 , palate , s . n . Clădire somptuoasă în care își are sediul o autoritate ori o instituție sau care servește ca reședință unui suveran , ca locuință unei personalități etc . ; p . gener . clădire mare luxoasă . [ Pl . și : ( pop . ) palaturi ] PALÁT^1 s . n . Peretele superior al cavității bucale , în formă de boltă , alcătuit din apofizele palatine ^2 ale celor două maxilare superioare , precum și din oasele palatine ^2 , acoperite de o mucoasă groasă ; cerul -
... PARACENTÉZĂ , paracenteze , s . f . ( Med . ) Puncție efectuată într - o cavitate
PARIETÁL , - Ă , parietali , - e , adj . , s . f . 1. Adj . Care se referă la peretele unei cavități a organismului , care aparține acestui perete . Pleură parietală 2. Adj . ( Rar ) Care ține de perete , care se execută pe pereți ; mural . 3. S . f . ( La pl . ) Ordin de plante erbacee și lemnoase cu înveliș floral dublu și cu ovulele dispuse pe pereții ovarului ; ( și la sg . ) plantă din acest ordin . [ Pr . : - ri -
... PÉȘTERĂ , peșteri , s . f . Cavitate
PERITONEOSCOPÍE , peritoneoscopii , s . f . ( Med . ) Examen endoscopic al cavității abdominale ; celioscopie , laparoscopie . [ Pr . : - ne -
PIEPT , piepturi , ( 1 , 2 , 4 ) s . n . , piepți , ( 3 ) s . m . 1. S . n . Parte superioară a corpului , de la abdomen până la gât , la om și la unele animale vertebrate ; torace ; spec . partea anterioară ( și exterioară ) a acestei regiuni ; p . restr . organ din interiorul cavității toracice ( inimă sau plămân ) . 2. S . n . Sân ( al femeii ) . 3. S . m . Partea din față a unei piese de îmbrăcăminte , care acoperă pieptul ( 1 ) . 4. S . n . P . anal . Coastă de deal , de munte etc . ;
PIOTORÁX s . n . Boală care constă în formarea și acumularea de puroi în cavitatea pleurală . [ Pr . : pi -
PITUITÁR , - Ă , pituitari , - e , adj . , s . f . 1. Adj . Care secretează pituită ; pituitiv . 2. S . f . Mucoasă a cavității nazale , constituită dintr - un epiteliu cilindric cu cili vibratili , care cuprinde elementele senzoriale ale mirosului . [ Pr . : - tu -
PLÉURĂ , pleure , s . f . Membrană seroasă care învelește plămânii și căptușește pereții cavității toracice . [ Pr . : ple -