Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru D

 Rezultatele 81 - 90 din aproximativ 160 pentru D.

DĂSCĂLIT

DĂSCĂLÍT , - Ă , dăscăliți , - te , adj . Învățat , povățuit , sfătuit ; ( despre animale ) dresat . - V.

 

DĂTĂTOR

DĂTĂTÓR , - OÁRE , dătători , - oare , adj . ( Urmat de determinări introduse prin prep . " de " ) Care dă ( ceva ) . - Dat ^2 + suf . -

 

DĂUNĂTOR

DĂUNĂTÓR , - OÁRE , dăunători , - oare , adj . Care dăunează ; păgubitor ,

 

DĂUNĂZI

DĂÚNĂZI adv . v .

 

DĂUNAȘ

DĂUNÁȘ , - Ă , dăunași , - e , s . m . și f . ( Reg . ) Persoană care a suferit o pierdere ; păgubaș . [ Pr . : dă - u - ] - Daună + suf . -

 

DÂMBOVIȚEANCĂ

DÂMBOVIȚEÁNCĂ , dâmbovițence , s . f . Femeie născută și crescută în județul

 

DÂRDÂIALĂ

DÂRDÂIÁLĂ , dârdâieli , s . f . Faptul de a dârdâi ; dârdâit . [ Pr . : - dâ - ia - ] - Dârdâi + suf . -

 

DĂBĂLĂZA

DĂBĂLĂZÁ , dăbălăzez , vb . I . ( Reg . ) 1. Tranz . ( Despre animale ) A - și lăsa să atârne în jos capul , gura sau urechile ; a pleoști . 2. Refl . ( Despre oameni ) A slăbi , a se moleși . - Probabil din

 

DĂBĂLĂZAT

DĂBĂLĂZÁT , - Ă , dăbălăzați , - te , adj . ( Reg . ; despre buze , urechi etc . ) Lăsat în jos , pleoștit . [ Var . : dăbălát , - ă adj . ] - Et .

 

DĂDĂCEALĂ

DĂDĂCEÁLĂ , dădăceli , s . f . ( Fam . ) Faptul de a dădăci ( 2 ) . - Dădăci + suf . -

 

DĂLCĂUȚ

DĂLCĂÚȚ , dălcăuți , s . m . ( Fam . ) Prieten ; ortac . - Et .

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>