Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru EV
Rezultatele 81 - 90 din aproximativ 208 pentru EV.
JITNICÉR , jitniceri , s . m . ( În evul mediu , în Moldova ) Dregător care avea grijă de magaziile cu grâne ale curții domnești . [ Var . : jicnicér , jignicér s . m . ] - Jitniță + suf . -
JUDECÍ , judecesc , vb . IV . Tranz . și refl . ( În evul mediu , în Țara Românească și în Moldova ) A ( se ) elibera din rumânie , a ( se ) transforma în țăran
JUDECÍRE s . f . ( În evul mediu , în Țara Românească și în Moldova ) Acțiunea de a ( se ) judeci . - V.
JUPÁN , jupani , s . m . Titlu dat în evul mediu , în țările române , celor mai de seamă boieri și dregători ; persoană care avea acest
LANDGRÁF , landgrafi , s . m . Titlu dat unui principe german în evul
LECTÍCĂ , lectici , s . f . Un fel de pat sau de scaun , purtat de cai sau de oameni , întrebuințat ca mijloc de locomoție în antichitatea romană , în evul mediu și ( astăzi ) în unele țări orientale ; litieră . [ Acc . și :
LEFEGÍU , lefegii , s . m . 1. Nume dat mercenarilor din țările române în evul mediu . 2. ( Pop . și fam . ) Salariat ;
LOGOFĂT , logofeți , s . m . 1. ( În evul mediu , în Țara Românească și în Moldova ) Titlu de mare dregător în ierarhia boierilor români , membru al sfatului domnesc ; persoană care deținea acest titlu . 2. ( Înv . ) Secretar , scriitor într - o cancelarie ; grămătic , diac , pisar , copist . 3. Vătaf ( la o moșie
LORD , lorzi , s . m . ( În Anglia ) 1. ( În evul mediu ) Mare proprietar funciar ; ( în prezent ) titlu nobiliar ereditar sau conferit de monarh ; persoană care poartă acest titlu . 2. Membru al camerei superioare a parlamentului . Camera Lorzilor . 3. Termen care intră în componența titlului oficial purtat de unii înalți
MĂSCĂRÍCI , măscărici , s . m . 1. Actor de comedie în teatrul popular ( de circ , de bâlci etc . ) care execută și numere de acrobație , muzicale , de dresură etc . ; saltimbanc , paiață , clovn . 2. ( În evul mediu ) Persoană angajată la curțile regale sau senioriale pentru a amuza asistența ; bufon . - Măscări + suf . -
MAJORDÓM , majordomi , s . m . ( În Franța , în evul mediu ) Intendent al domeniilor regale și al palatului ; p . gener . persoană însărcinată cu administrarea unui palat ( regal sau princiar ) ; p . ext . șeful personalului de serviciu din casele nobililor sau ale marilor