Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru EV
Rezultatele 91 - 100 din aproximativ 208 pentru EV.
MAJORDÓM , majordomi , s . m . ( În Franța , în evul mediu ) Intendent al domeniilor regale și al palatului ; p . gener . persoană însărcinată cu administrarea unui palat ( regal sau princiar ) ; p . ext . șeful personalului de serviciu din casele nobililor sau ale marilor
MARGRÁF , margrafi , s . m . Titlu purtat în evul mediu de unii principi germani , ale căror principate erau ( sau fuseseră cândva ) mărci ^3 ; persoană care avea acest titlu . [ Var . : marcgráf s .
MÁUR , - Ă , mauri , - e , s . m . și f . , adj . 1. S . m . și f . Persoană făcând parte din populația băștinașă care locuia în antichitate în nord - vestul Africii ; persoană făcând parte din populația arabă care a cucerit în evul mediu nord - vestul Africii și o parte a Spaniei . 2. Adj . Care aparține maurilor , privitor la mauri ; mauresc , moresc . [ Pr . : - ma -
MEDELNICÉR , medelniceri , s . m . Titlu dat în evul mediu , în Țara Românească și în Moldova , boierului care turna domnului apă ca să se spele pe mâini , punea sarea și servea bucatele ; boier care avea acest titlu . - Medelniță + suf . -
MEDIEVÍSM s . n . ( Rar ) 1. Medievistică . 2. Interes , înclinare pentru evul mediu . [ Pr . : - di -
MEDIEVÍST , medieviști , s . m . Istoric care se ocupă cu studiul evului mediu . [ Pr . : - di -
MEDIEVÍSTICĂ s . f . Ramură a istoriei care se ocupă cu studiul evului mediu . [ Pr . : - di - e - ] - Medievist + suf . -
MEGIÉȘ , - Ă , megieși , - e , s . m . și f . , adj . 1. S . m . și f . ( În evul mediu , în Moldova și în Țara Românească ) Țăran liber , stăpân de pământ . 2. S . m . și f . , adj . ( Pop . ) Vecin . [ Pr . : - gi -
MEHMENDÁR , mehmendari , s . m . ( Turcism ; în evul mediu , în Moldova și în Țara Românească ) . 1. Boier ( sau funcționar ) care însoțea în călătorie pe domn sau o persoană oficială de rang înalt , îngrijindu - se de găzduirea lor . 2. Comisar special însărcinat cu
MENESTRÉL , menestreli , s . m . Poet și muzicant din Franța evului mediu , adesea ambulant , care cânta și recita versuri acompaniindu - se cu un instrument ; p . gener . cântăreț
MISTÉR^1 , mistere , s . n . 1. Ceea ce este ( încă ) necunoscut , neînțeles sau descoperit ; taină ; secret . 2. Dogmă creștină pe care biserica o consideră inaccesibilă rațiunii omenești . 3. ( La pl . ) Ritualuri religioase în Grecia și Roma antică la care participau doar cei inițiați . 4. ( La pl . ) Lucrare dramatică specifică evului mediu , cu caracter religios sau laic , reprezentată cu prilejul unor sărbători ( religioase ) . [ Var . : ( înv . ) mist�riu s . n . ] MÍSTER^2 s . m . ( Mai ales în Anglia ) Termen de adresare către un bărbat care nu are titlu nobiliar ; domn . - Cuv .