Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MÂNAT

 Rezultatele 91 - 100 din aproximativ 155 pentru MÂNAT.

LEPĂDA

LEPĂDÁ , lépăd , vb . I . ( Pop . ) I. 1. Tranz . A lăsa ceva din mână ; a arunca . 2. Tranz . A dărui , a da cuiva ceva de mică valoare . 3. Tranz . A - și dezbrăca un veșmânt , a - și scoate haina , încălțămintea etc . 4. Intranz . ( Despre femei și despre femelele animalelor ) A naște înainte de termen un făt mort ; a avorta . II. Fig . 1. Tranz . A lăsa ceva sau pe cineva undeva ; a îndepărta , a alunga . 2. Tranz . A părăsi ceva ( pentru totdeauna și de bună voie ) , a renunța la . . . 3. Refl . A rupe orice legătură cu

 

LISTĂ

LÍSTĂ , liste , s . f . Foaie , document , act ( scris de mână sau tipărit ) care conține o enumerare de persoane , ființe , obiecte , date etc . ; înșirare , într - o anumită ordine , a unor nume de persoane sau de obiecte , a unor date

 

LUA

LUÁ , iau , vb . I . Tranz . I. 1. A prinde un obiect în mână spre a - l ține ( și a se servi de el ) sau spre a - l pune în altă parte . 2. A mânca ( pe apucate ) , a înghiți din ceva ; spec . a înghiți o doctorie . 3. A îmbrăca , a pune pe sine o haină etc . II. 1. A scoate ceva din locul în care se afla ; a smulge , a desprinde . 2. A scoate ceva în cantitate limitată . 3. A deposeda pe cineva de un lucru ( fără intenție de a și - l însuși ) . III. 1. A - și însuși ceea ce i se cuvine , a pune stăpânire pe ceva ; p . ext . a primi , a căpăta . 2. A ( - și ) face rost de ceva ; a găsi pe cineva sau ceva . 3. A cumpăra . 4. A încasa o sumă de bani . 5. A - și însuși un lucru străin . 6. A cuceri ; a ...

 

LUCRĂTURĂ

... LUCRĂTÚRĂ , lucrături , s . f . 1. Fel în care a fost executat un lucru făcut cu mâna

 

LUXA

LUXÁ , luxez , vb . I . Tranz . A - și deplasa un os de la locul lui ; a - și scrânti o mână , un picior

 

MÂNĂȘTERGURĂ

MÂNĂȘTÉRGURĂ , mânășterguri , s . f . ( Reg . ) Ștergar , prosop ; șervet . - Mână + șterge + suf . -

 

MÂNĂTURĂ

MÂNĂTÚRĂ , mânături , s . f . ( În credințele populare ) Farmec , vrajă ; p . ext . boală pricinuită de un farmec , de o vrajă care i s - a făcut cuiva . [ Var . : mâitúră s . f . ] - Mână + suf . -

 

MÂNA

MÂNÁ , mân , vb . I . Tranz . 1. A dirija mersul unui animal sau , p . ext . al unui vehicul ( cu tracțiune animală ) ; a îmboldi , a stimula , a îndemna la mers . 2. ( Pop . ) A lua , a duce , a târî cu sine . 3. ( Pop . ) A trimite pe cineva să se ducă undeva sau să facă ceva . 4. ( Pop . ) A pune în mișcare ; a

 

MÂNACI

... MÂNÁCI , mânaci , s . m . ( Rar ) Călăreț . - Mâna

 

MÂNEA

MÂNEÁ , mân , vb . II . Intranz . ( Pop . ) A petrece undeva noaptea , a rămâne , a poposi , a dormi undeva peste

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>