Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MUNTE
Rezultatele 91 - 100 din aproximativ 175 pentru MUNTE.
... KÁRLING , karlinguri , s . n . ( Geol . ) Creastă de munte
LAVÍNĂ , lavine , s . f . Masă mare de zăpadă care se desprinde din munți și se prăbușește la vale ;
... lipani , s . m . Pește asemănător cu păstrăvul , cu corpul argintiu și alungit , cu capul mic , care trăiește în zona inferioară a apelor de munte
... lostrițe , s . f . Pește răpitor , asemănător cu păstrăvul , cu corpul lung , aproape cilindric , cu gura mare și cu dinții puternici , care trăiește în râurile de munte
... limpede ; pătrunzător . II. S . f . Plantă erbacee din familia ranunculaceelor , cu tulpina dreaptă și cu flori albe , care crește la maginea pădurilor din regiunile de munte
... aproape rotunde , cu flori albe sau roz , cultivat pentru fructele sale din care se prepară dulceață ( Pirus baccata ) ; b ) ( reg . ) scoruș . 3. Mic arbust de munte cu frunze în permanență verzi , cu flori melifere de culoare albă sau roșiatică și cu fructe comestibile ; smirdar ( Vaccinium vitis idaea ) . 4. Cimișir . - Măr ^1 ...
MIOCÉN , - Ă , mioceni , - e , s . n . , adj . 1. S . n . Epoca inferioară a neogenului , caracterizată prin floră și faună apropiate de cele actuale , în care s - au format contururile actuale ale continentelor și principalele lanțuri de munți . 2. Adj . Care aparține miocenului ( 1 ) , privitor la miocen ; miocenic . [ Pr . : - mi -
MIORÍTIC , - Ă , mioritici , - ce , adj . 1. ( Despre personaje , peisaje etc . ) Din balada populară " Miorița " . 2. ( În sintagma ) Spațiu mioritic = spațiu geografic românesc al cărui relief ondulat cu munți și văi este prielnic păstoritului ; univers spiritual specific românesc a cărui matrice o reprezintă spațiul geografic românesc ( în concepția lui L . Blaga ) . [ Pr . : mi - o - ] - Miorița ( n . pr . ) + suf . -
MOȚ ^2 , MOÁȚĂ , moți , moațe , s . m . și f . Român din Munții Apuseni ; moțogan . MOȚ ^1 , moțuri , s . n . 1. Șuviță de păr ( mai lung și mai des ) din frunte sau din creștetul capului ( la oameni și la animale ) . 2. Smoc de pene de pe capul unor păsări . 3. Panaș , ciucure confecționat din diferite materiale , care se atârnă la fes , scufie , căciuliță etc . 4. Pielea roșie - albăstruie de pe capul curcanului , care atârnă în jos ; creastă . 5. Nume dat unor inflorescențe . 6. ( Reg . ) Plantă acvatică cu flori verzui , unite în spic , care ies la suprafața apei ( Potamogeton perfoliatus ) . 7. Partea superioară , ascuțită , prelungită sau bulbucată , a unor lucruri ; vârf . [ Pl . și : moațe . ] - Et .
MOȚOGÁNCĂ , moțogance , s . f . ( Reg . ) Româncă din Munții Apuseni ; moață . - Moțogan + suf . -
... MOCĂNÍȚĂ , mocănițe , s . f . 1. Mocancă ( 1 ) . 2. ( Glumeț ) Tren de linie îngustă , care circulă în regiunile de munte