Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru VENIT

 Rezultatele 91 - 100 din aproximativ 160 pentru VENIT.

IMPUTAȚIE

IMPUTÁȚIE , imputații , s . f . Faptul de a atribui cuiva o vină ; învinovățire ; măsură prin care se dispune reținerea din câștigul unui angajat sau cooperator a despăgubirilor pentru paguba cauzată de acesta instituției sau întreprinderii unde lucrează ; ( concr . ) sumă care trebuie plătită pentru această pagubă ;

 

ISPĂȘITOR

ISPĂȘITÓR , - OÁRE , ispășitori , - oare , adj . 1. Care ispășește ( o vină , o greșeală ) ; expiator . 2. ( În credințele religioase ) Care contribuie la iertarea păcatelor cuiva . Jertfă ispășitoare . - Ispăși + suf . -

 

LOVI

... săgeată etc . 5. Refl . recipr . ( Înv . ; despre țări , terenuri etc . ) A se învecina . 6. Tranz . ( Despre stări fiziologice , boli etc . ) A veni brusc asupra cuiva , a cuprinde , a apuca , a copleși . 7. Refl . recipr . ( Înv . ) A se asemăna , a ...

 

MĂRTURIE

MĂRTURÍE , mărturii , s . f . 1. Declarație făcută de o persoană pentru a adeveri un lucru sau pentru a - și susține părerile . 2. Dovadă , atestare ; semn , probă , indiciu . 3. ( Reg . ) Târg săptămânal ( fixat în zilele în care oamenii veneau la oraș pentru a depune mărturii 1 ) . - Martur + suf . -

 

MUFLĂ

MÚFLĂ , mufle , s . f . 1. Cameră a unui cuptor industrial sau de laborator , cu pereți refractari , în care materialul supus încălzirii nu vine în contact cu combustibilul sau cu gazele de ardere . 2. Dispozitiv construit din mai mulți scripeți , folosit pentru ridicarea greutăților

 

NĂSCUT

NĂSCÚT^1 s . n . ( Înv . și reg . ) Faptul de a ( se ) naște ; p . ext . ziua nașterii cuiva . V. naște . NĂSCUT ^2 , - Ă , născuți , - te s . m . și f . , adj . ( Cel ) care a căpătat viață , a luat ființă , a venit pe lume . V.

 

NAȘTE

... Tranz . A aduce pe lume un copil , a da viață unui copil . 2. Refl . A căpăta viață , a veni pe lume , a începe să trăiască . 3. Tranz . Fig . A crea , a plăsmui , a produce ; a ...

 

NEPRIHĂNIT

NEPRIHĂNÍT , - Ă , neprihăniți , - te , adj . Care este fără prihană , fără păcat , fără vină , pur , curat , nepătat , imaculat ; spec . cast . - Ne - + prihănit ( înv . " păcătos , vinovat " <

 

NOSTRU

NÓSTRU , NOÁSTRĂ , noștri , noastre , pron . pos . , adj . pos . ( De obicei precedat de art . " al " , " a " , " ai " , " ale " ) I. Pron . pos . 1. ( Înlocuiește numele obiectului posedat de vorbitor și de un grup din care vorbitorul face parte , precum și numele acestora ) Are o casă ca a noastră . 2. ( Pop . ; mai ales la m . pl . ; indică soțul , soția , familia , rudele vorbitorului și ale persoanelor din același grup cu ei , înlocuind și numele acestora ) Când vin ai noștri acasă ? 3. ( Indică lucrurile personale , proprietatea , preocupările etc . vorbitorului și ale persoanelor din același grup cu el , înlocuind și numele acestora ) Mă întorc la ale noastre . II. Adj . pos . 1. Care se află în posesiunea vorbitorului și a unui grup din care face parte acesta , care este legat printr - o relație de proprietate cu vorbitorul și cu grupul din care face parte acesta . Casa noastră . 2. Care este legat printr - o relație de apartenență cu vorbitorul și cu grupul din care acesta face parte . Picioarele noastre . 3. Care este legat printr - o relație de dependență cu vorbitorul și cu grupul din care acesta face parte . Gazda noastră . Strămoșii noștri . 4. Care este spus , săvârșit de vorbitor și de ...

 

NU

NU adv . I. ( Servește la formarea formei negative a verbului , de obicei precedându - l nemijlocit ) . 1. ( Neagă predicatul și dă întregii propoziții un caracter negativ ) Nu l - am cunoscut niciodată . 2. ( Neagă predicatul , fără a modifica logic caracterul propoziției ) Nu încape nici o îndoială . 3. ( Neagă predicatul în propoziții cu aspect negativ și cu înțeles pozitiv , de obicei interogative sau exclamative ) Nu făcea parte și el dintre noi ? II. ( Neagă altă parte de propoziție decât predicatul ) A plecat repede , nu așa cum a venit . III. ( Modifică sensul cuvântului pe care îl precedă , altul decât predicatul , atenuându - i înțelesul ori dându - i un înțeles contrar ) O casă mare , nu lipsită de eleganță . IV. ( Înlocuiește forma negativă a unui verb enunțat anterior sau dedus , îndeplinind funcția de predicat ) Cine poate oase roade ; cine nu , nici carne moale . V. ( Cu valoare de propoziție independentă cu caracter negativ ) Ai prieteni ? -

 

NUR

NUR , nuri , s . m . ( Pop . și fam . ) Calitate a unei femei de a atrage , de a plăcea ( unei persoane de sex opus ) prin farmecul , drăgălășenia , grația ei ; p . ext . aspect atrăgător al unei femei ; vino -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>