Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ALTERARE
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 21 pentru ALTERARE.
ÎMPUȚÍ , împút , vb . IV . 1. Refl . A căpăta miros rău din cauza alterării ; a intra în putrefacție . 2. Tranz . A umple o încăpere , un spațiu cu miros greu ( de corp intrat în putrefacție ) . [ Prez . ind . și : împuțésc ] - În +
ÎMPUȚÍT , - Ă , împuțiți , - te , adj . 1. Care a intrat in putrefacție , care miroase urât din cauza alterării . 2. Murdar ,
ANGHÍNĂ , anghine , s . f . 1. Inflamație a faringelui și a amigdalelor care împiedică înghițirea și respirația . 2. ( În sintagma ) Anghină pectorală = boală care se caracterizează prin dureri în regiunea inimii și prin accese de asfixie și care se datorează unor alterări funcționale sau anatomice ale arterelor coronare . [ Var . : angínă s .
... de a ( se ) conserva și rezultatul ei . 2. Tratament la care sunt supuse unele produse perisabile pentru a le feri de alterare
... COVELÍNĂ s . f . Sulfura naturală de cupru , metalică , moale , de culoare albastră - violet , frecventă în zonele de alterare
DELÚVIU , deluvii , s . n . Material sedimentar provenit din alterarea și dezagregarea rocilor , aliat în curs de scurgere sub influența apelor de șiroire pe pantele diferiților
DENUDÁȚIE , denudații , s . f . 1. Proces complex de nivelare a scoarței terestre , sub acțiunea agenților geografici externi , prin dezagregarea , alterarea și erodarea rocilor , îndepărtarea materialelor rezultate și acumularea lor ulterioară în regiuni mai joase ; denudare . 2. Stare a unui dinte sau a unui os dezvelit ,
... DISFONÍE , disfonii , s . f . ( Med . ) Alterare
DISTROFÍE , distrofii , s . f . Stare patologică constând în alterarea structurii unui țesut , a unui organ , a unui sistem sau a organismului , în urma tulburărilor de
ELÚVIU , eluvii , s . n . Produse ale alterării exogene a rocilor , acumulate pe loc și caracterizate prin lipsa stratificației și prin nesortarea