Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru AMĂNUNTE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 38 pentru AMĂNUNTE.

AMĂNUNȚIT

... AMĂNUNȚÍT^2 , - Ă , amărunțiți , - te , adj . Care cuprinde multe amănunte ; detaliat ; ( înv . ) amănunt

 

AMĂNUNȚIME

... AMĂNUNȚÍME , amănunțimi , s . f . ( Rar ) Detaliu , amănunt . - Amănunt

 

AMĂNUNȚIRE

AMĂNUNȚÍRE , amănunțiri , s . f . ( Rar ) Acțiunea de a amănunți . - V.

 

AMĂRUNȚELUL

... AMĂRUNȚÉLUL s . n . art . ( Reg . ; în loc . adv . ) De - amărunțelul = cu minuțiozitate , cu atenție , în amănunt . - Amănunt

 

METICULOS

METICULÓS , - OÁSĂ , meticuloși , - oase , adj . Care dă atenție tuturor amănuntelor , preocupat ( în mod exagerat ) de amănunte ; minuțios ,

 

RABAT

RABÁT , rabaturi , s . n . Reducere de preț față de prețul cu amănuntul al mărfii . ( În sintagma ) Rabat comercial = parte din prețul de vânzare cu amănuntul , stabilită ca o cotă procentuală , destinată să acopere cheltuielile de circulație și să asigure beneficii organizațiilor comerciale ; adaos

 

AMĂNUNȚI

AMĂNUNȚÍ , amănunțésc , vb . IV . Tranz . ( Rar ) 1. A fărâmița , a mărunți . 2. A da

 

AMĂNUNT

AMĂNÚNT , - Ă , amănunți , - te , s . n . , adj . 1. S . n . Element secundar , neesențial al unui obiect , al unui fenomen sau al unui eveniment , detaliu ; ( rar ) amănunțime . 2. Adj . ( Înv . ) Amănunțit ^2 . [ Var . : ( reg . ) amărúnt s . n . ] - A ^3 + mănunt "

 

AMĂRUNT

... AMĂRÚNT , s . n . v . amănunt

 

ANASTROFĂ

... s . f . Schimbare a ordinii obișnuite a cuvintelor într - o propoziție , cu scopul de a atrage atenția asupra unui amănunt

 

APROFUNDA

... APROFUNDÁ , aprofundez , vb . I . Tranz . A cerceta profund , în amănunt

 

   Următoarele >>>