Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ARGUMENTE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 41 pentru ARGUMENTE.

ARGUMENT

ARGUMÉNT , argumente , s . n . 1. Raționament , dovadă adusă în sprijinul unei afirmații . 2. ( Mat . ) Variabila independentă a unei

 

ÎNTEMEIAT

ÎNTEMEIÁT , - Ă , întemeiați , - te , adj . 1. ( Despre abstracte ) Sprijinit pe argumente solide , potrivit cu regulile logicii , just , logic , rațional . 2. ( Înv . ) Întărit , puternic , consolidat . [ Pr . : - me -

 

ARGUMENTA

ARGUMENTÁ , argumentez , vb . I . Tranz . A susține , a întări , a dovedi , a demonstra ceva cu

 

ARGUMENTARE

ARGUMENTÁRE , argumentări , s . f . Acțiunea de a argumenta și rezultatul ei ; totalitatea argumentelor aduse în sprijinul unei afirmații ; argumentație . - V.

 

BIOPOLITICĂ

BIOPOLÍTICĂ s . f . Concepție politică care încearcă să motiveze unele acțiuni agresive de acaparare și de aservire prin argumentul superiorității biologice , îndeosebi al deosebirilor de rasă . [ Pr . : bi -

 

CAZUIST

CAZUÍST , - Ă , cazuiști , - ste , s . m . și f . Persoană care aplică metodele cazuisticii , care se servește de argumente ingenioase și logice în aparență , dar false în

 

CONCLUZIE

CONCLÚZIE , concluzii , s . f . 1. Încheiere a unui șir de judecăți ; gândire dedusă dintr - o serie de argumente sau constatări . 2. Ultima parte a unei expuneri sau a unei opere , care cuprinde rezultatele finale . 3. ( Mat . ) Judecată care confirmă datele unei teoreme pe baza demonstrației . 4. ( Jur . ; la pl . ) Expunerile părților și ale procurorului într - un

 

CONTRAARGUMENT

... CONTRAARGUMÉNT , contraargumente , s . n . Argument

 

CONVINGĂTOR

CONVINGĂTÓR , - OÁRE , convingători , - oare , adj . ( Despre fapte , argumente etc . ) Care convinge . - Convinge + suf . -

 

CONVINGE

CONVÍNGE , convíng , vb . III . Tranz . A face pe cineva să adopte o părere pe bază de dovezi și argumente , a - l face să recunoască ceva ca

 

DEMONSTRA

DEMONSTRÁ , demonstrez , vb . I . 1. Tranz . A arăta în mod convingător , prin argumente , prin raționamente logice sau prin exemple concrete , adevărul sau neadevărul unei afirmații , al unui fapt etc . ; a proba , a dovedi . 2. Intranz . ( Despre mulțimi de oameni ) A

 

   Următoarele >>>