Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru AUTENTICITATE
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 15 pentru AUTENTICITATE.
... APOCRÍF , - Ă , apocrifi , - e , adj . ( Despre scrieri ) Care este atribuit altui autor decât celui adevărat ; a cărui autenticitate
CERTIFICÁ , certífic , vb . I . Tranz . A dovedi , a confirma , a întări ( printr - un act , printr - o semnătură ) autenticitatea , exactitatea , valabilitatea unui fapt , înscris
CERTIFICÁT , certificate , s . n . Act oficial prin care se confirmă exactitatea unui fapt , autenticitatea unui înscris sau în care se atestă o anumită calitate , în vederea valorificării unor drepturi ;
CONFIRMÁ , confirm , vb . I . Tranz . 1. A recunoaște justețea unei afirmații făcute de altcineva mai înainte ; a atesta , a mărturisi autenticitatea , exactitatea unui lucru ; a întări o ipoteză , o afirmație etc . 2. ( Jur . ) A renunța la dreptul de a cere anularea unui act juridic , căruia îi recunoaște astfel efectele juridice . 3. A definitiva pe cineva într - o situație . 4. ( În biserica catolică ) A oficia ritualul
DIPLOMÁTIC^2 , - Ă , diplomatici , - ce , adj . Referitor la diplomație sau la diplomați ^2 , care aparține diplomației sau diplomaților ^2 . DIPLOMÁTIC^1 , - Ă , diplomatici , - ce , s . f . , adj . 1. S . f . Disciplină auxiliară a istoriei care cercetează diplomele și documentele oficiale vechi și le stabilește autenticitatea . 2. Adj . ( Rar ) Care aparține diplomelor și documentelor oficiale vechi , privitor la aceste diplome și
FALS , - Ă , falși , - se , ( I ) adj . , falsuri , ( II ) s . n . I. Adj . 1. Care este contrar adevărului : mincinos , neîntemeiat ; care are numai aparența adevărului , autenticității ; imitat , artificial . 2. ( Despre oameni și manifestările lor ) Prefăcut , fățarnic , ipocrit . 3. ( Muz . ; despre sunete , voce etc . ) Care sună contrar legilor armoniei ; distonant . II. S . n . ( Jur . ) Infracțiune săvârșită prin alterarea adevărului într - un act scris , prin adaosuri sau ștersături făcute cu rea - credință , prin imitarea semnăturii , denaturarea conținutului , substituire de persoane
FILOLOGÍE s . f . Știință care se ocupă cu studiul culturii scrise a popoarelor , în special cu studiul textelor vechi și al operelor literare din punct de vedere al limbii , al influențelor suferite , al modului în care ni s - au transmis și al autenticității , precum și cu editarea
... INAUTENTICITÁTE s . f . Lipsă de autenticitate
LEGALIZÁ , legalizez , vb . I . Tranz . A atesta autenticitatea ; a da formă legală unui act , unui
OMOLOGÁ , omologhez , vb . I . Tranz . A confirma , în baza autorității conferite de lege , valoarea sau autenticitatea unui act