Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru B

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 460 pentru B.

BĂTAIE

... 3. ( În expr . ) A pune ( ceva ) la bătaie = a ) a oferi ( ceva ) spre a fi cheltuit sau consumat ; b ) a risca ( ceva ) . II. 1. Lovire , izbire ( repetată ) a unui obiect de altul . 2. Lovitură dată într - un obiect ( cu mâna ... 5. ( În legătură cu anumite fenomene ale naturii , a căror denumire determină sensul cuvântului ) a ) Suflare a vântului ; adiere . b ) Cădere a ploii , a grindinii etc . c ) Dogoreală , arșiță . d ) Lumină . 6. ( Reg . ) Lătrat ( scurt și ritmic ) al câinilor . 7. Boiște ...

 

BÂIGUI

... BÂIGUÍ , b

 

BÂLCI

... BÂLCI , b

 

BÂNTUI

... BÂNTUÍ , b ? ntui , vb . IV . 1. Tranz . și intranz . ( Despre forțele naturii : la pers . 3 ) A lovi insistent și cu violență ( o regiune , recolta , livezile ...

 

BĂUNI

... BĂUNÍ , b ? un , vb . IV . Intranz . ( Reg . ; despre lupi și câini ) A urla ; ( despre vite ) a mugi ; ( despre copii ) a țipa ...

 

BÂHLI

BÂHLÍ , pers . 3 bâhlește , vb . IV. Refl . ( Reg . , mai ales despre apă ) A căpăta un miros greu de stătut ( din cauza putrezirii materiilor

 

BÂHLIT

BÂHLÍT , - Ă , bâhliți , - te , adj . ( Reg . ; mai ales despre apă ) Stătut , care miroase urât . - V.

 

BÂIGUIT

BÂIGUÍT , - Ă , bâiguiți , - te , adj . ( Despre vorbire ) Fără noimă , fără sens , rău articulat . V.

 

BÂIGUITOR

BÂIGUITÓR , - OÁRE , bâiguitori , - oare , adj . Care bâiguie . [ Pr . : - gu - i - ] - Bâigui + suf . -

 

BÂNTUIRE

BÂNTUÍRE , bântuiri , s . f . ( Rar ) Acțiunea de a bântui . - V.

 

   Următoarele >>>